A Writer's Diary

În efervescența intelectuală a perioadei interbelice, într-o Londră care pendula între trauma Primului Război Mondial și amenințarea celui de-al doilea, Virginia Woolf își deschidea caietul de însemnări pentru a îmblânzi haosul interior. Notăm cu interes cum, începând cu anul 1918, A Writer's Diary devine mai mult decât un simplu jurnal; este laboratorul privat unde una dintre cele mai strălucite minți ale modernismului își disecă eșecurile, victoriile și viziunea artistică. Descoperim aici o vulnerabilitate frapantă, de la panica provocată de o recenzie nefavorabilă până la extazul găsirii ritmului perfect pentru o frază din To The Lighthouse. Spre deosebire de eseul teoretic A Room of One's Own, unde Virginia Woolf analizează condiția femeii scriitoare cu o luciditate tăioasă, acest jurnal ne permite să vedem efortul brut, „materia primă” a creației, filtrată prin tehnica fluxului conștiinței pe care a perfecționat-o în Mrs Dalloway. Pe același raft cu Becoming Virginia Woolf de Barbara Lounsberry, dar cu un accent pe auto-analiza directă și nefiltrată a procesului de scriere, volumul editat de Leonard Woolf funcționează ca o oglindă a unei relații pasionale cu arta. Suntem de părere că această selecție de însemnări, ce se încheie tragic în 1941, oferă cheia de boltă pentru înțelegerea întregii sale opere, transformând actul lecturii într-o participare intimă la facerea literaturii.