A School for Fools

Observăm cum totul începe cu o reverie fragmentată, o suită de întreruperi în care granița dintre realitate și proiecție se dizolvă sub presiunea amintirii. În Sokolov, S: School for Fools, nu suntem întâmpinați de o voce narativă autoritară, ci de un dialog interior scindat între un tânăr elev și dublul său, o oglindire care transformă textul într-un spațiu al dedublării. Subliniem modul în care Sasha Sokolov reușește să anuleze timpul convențional: verile petrecute la dacea nu aparțin trecutului, ci pulsează în prezent, morții sunt prezenți prin dialog, iar persoana iubită devine o entitate purtată de vânt. Cine a citit Kotik Letaev de Andrei Bely va recunoaște aici efortul de a cartografia emergența conștiinței infantile, însă Sasha Sokolov merge mai departe, forțând limitele limbajului până la punctul în care acesta devine un personaj în sine. Dacă în alte romane experimentale structura este un simplu exercițiu de stil, aici ea reflectă o experiență a izolării și a fragilității psihice. Notăm cu interes cum autorul construiește o căutare de tip basm, dar una lipsită de aur sau recompense materiale, vizând exclusiv nucleul identității umane. Este o lectură care cere răbdare, ritmul fiind dictat de fluxul capricios al conștiinței, unde lirismul se împletește cu un spirit ludic, adesea derutant. Această ediție publicată de NEW YORK REVIEW OF BOOKS păstrează nealterată forța unei proze care l-a determinat pe Vladimir Nabokov să o numească o operă tragică și fermecătoare.