A Quiet Vendetta

Structura acestui roman se bazează pe un dialog asimetric și tensionat, unde timpul devine o monedă de schimb mai valoroasă decât banii. Găsim în „A Quiet Vendetta” o narațiune construită din straturi succesive de memorie, în care răpirea Catherinei Ducane, fiica guvernatorului din Louisiana, servește doar drept pretext pentru o incursiune profundă în istoria sângeroasă a crimei organizate americane. Putem afirma că forța cărții rezidă în vocea lui Ernesto Perez, un asasin octogenar care refuză răscumpărarea clasică, cerând în schimb atenția lui Ray Hartmann, un agent bântuit de propriile eșecuri conjugale. Pe măsură ce Perez își deapănă parcursul de la începuturile sale în anii '50, New Orleans-ul devine un spațiu al penumbrelor și al paranoiei, unde granița dintre justiție și vendetă se estompează iremediabil.

În tradiția lui Ray Celestin, autorul volumului Sunset Swing, R.J. Ellory reimaginează legătura ombilicală dintre politică și lumea interlopă, însă o face printr-o lentilă mult mai intimă și contemplativă. Dacă în alte lucrări ale sale, precum A Dark and Broken Heart, autorul se concentra pe datoriile morale imposibil de achitat ale unor personaje corupte, aici el extinde perspectiva asupra unei întregi epoci. Ritmul este deliberat, lăsând atmosfera grea a New Orleans-ului să pătrundă în fiecare pagină, în timp ce cititorul este condus spre momentul în care piesele puzzle-ului se îmbină, de multe ori prea târziu pentru protagoniști. Merită menționat modul în care autorul transformă un roman polițist într-o meditație asupra regretului și a modului în care violența generațiilor trecute modelează prezentul.