A New Name

Imaginea unui bărbat în vârstă, un pictor ce privește spre apele reci ale coastei norvegiene în prag de Crăciun, deschide acest ultim capitol al unei odisei interioare remarcabile. În A New Name, suntem martorii unei concluzii care nu este doar un sfârșit narativ, ci o transfigurare. Găsim în acest volum final al Septologiei acea 'slow prose' (proză lentă) care a devenit marca înregistrată a lui Jon Fosse: o curgere hipnotică de gânduri, unde granița dintre prezent și amintire se dizolvă sub greutatea zăpezii și a luminii de iarnă. Premisa este tulburătoare prin simplitatea ei metafizică – Asle, protagonistul nostru, își privește propria viață reflectată într-un alt Asle, un doppelgänger mistuit de alcool și singurătate, în timp ce el însuși se pregătește să petreacă sărbătorile alături de vecinul său, Åsleik. Ca și în Morning and Evening, Fosse explorează arcul complet al existenței umane, de la naștere la trecerea în neființă, dar dintr-o perspectivă mult mai densă și teologică, ancorată în convertirea sa la catolicism și în ritualul picturii ca formă de rugăciune. Dacă în lucrări precum Aliss at the Fire autorul investiga absența și pierderea prin lentila mitului și a fantomaticului, aici el ancorează totul în materialitatea unei bărci pe Sygnefjord și în amintirea luminoasă a soției sale, Ales. Ritmul este unul liturgic, o repetiție care nu obosește, ci înalță, transformând banalul cotidian într-o interogație sacră despre identitate și har.