A Gate at the Stairs: Faber & Faber

Cât de mult din identitatea noastră este construită pe baza poveștilor pe care alegem să le credem despre ceilalți și despre noi înșine? În A Gate at the Stairs, Lorrie Moore ne introduce în universul lui Tassie Keltjin, o tânără de douăzeci de ani care părăsește ferma familiei pentru a studia într-un oraș universitar. Atunci când acceptă un post de dădacă pentru o familie excentrică și aparent plină de farmec, Tassie este atrasă într-o rețea de secrete care îi va altera iremediabil percepția asupra maturității. Notăm cu interes felul în care autoarea folosește această premisă domestică pentru a diseca tensiunile mocnite ale Americii de după 11 septembrie, transformând o poveste despre maturizare într-o analiză tăioasă a prejudecăților de clasă și rasă. Atmosfera te trimite cu gândul la A Good Neighbourhood, de Therese Anne Fowler, deși umorul caustic și observația psihologică fină marchează o voce proprie, mult mai ancorată în lirismul melancolic specific lui Moore. Dacă în volume precum Bark sau Self-Help, autoarea explora fragilitatea relațiilor umane prin intermediul prozei scurte, aici ea își extinde viziunea asupra unei întregi societăți aflate în pragul unei crize de conștiință. Structura narativă este fluidă, lăsând vocea lui Tassie să ghideze cititorul printr-un amestec de inocență și cinism. Subliniem capacitatea remarcabilă a scriitoarei de a trece de la momente de o ironie fină la pasaje de o profunzime devastatoare, fără a pierde nicio clipă coerența tonului contemplativ care definește întregul roman.