A Forger's Tale

Imaginați-vă o magazie modestă din Bolton, unde, printre unelte ruginite și obiecte casnice, prind viață sculpturi egiptene și picturi de maeștri, capabile să păcălească cei mai vigilenți curatori ai lumii. Impactul lui Shaun Greenhalgh asupra pieței globale de artă a fost seismic, forțând marii experți să admită că ochiul uman, oricât de antrenat, este vulnerabil în fața talentului brut și a perseverenței. Remarcăm în A Forger's Tale o sinceritate dezarmantă; nu este doar o confesiune, ci o lecție de istoria artei predată de la firul ierbii. Autorul descrie procesul meticulos prin care a creat „Prințesa din Amarna” sau lucrări atribuite lui Gauguin, totul în timp ce locuia cu părinții săi, care au devenit complici în distribuirea acestor „antichități”. Suntem de părere că structura narativă, susținută de cele opt pagini de ilustrații color, oferă o perspectivă tehnică rară asupra modului în care patina timpului poate fi fabricată artificial. Cartea stă pe același raft cu I Was Vermeer de Frank Wynne, dar cu un accent pe latura artizanală și pe modestia decorului în care s-au produs aceste fraude uluitoare, spre deosebire de mizele politice ale falsurilor lui Van Meegeren. Apreciem modul în care Greenhalgh evită auto-glorificarea, alegând în schimb să expună snobismul unei industrii care a validat falsurile sale drept comori naționale.