A Botanical Daughter

Ritmul acestui roman este unul stratificat, asemenea creșterii lente și organice a unui miceliu care, pe nesimțite, cuprinde întreaga structură a narațiunii. Apreciem modul în care Noah Medlock reușește să transforme spațiul protector al unei sere victoriene într-un laborator al bizarului, unde izolarea socială a celor doi protagoniști, Simon și Gregor, devine terenul fertil pentru o transgresiune morală. Nu asistăm doar la o rescriere a mitului lui Frankenstein, ci la o explorare senzorială a texturilor: asprimea plantelor exotice, precizia rece a taxidermiei și umiditatea sufocantă a unei grădini botanice care ascunde secrete de neiertat. Stilul are ceva din proza lui Richard Gadz în The Workshop of Filthy Creation, fără să fie o imitație — acolo unde Gadz mizează pe visceral, Medlock alege o eleganță spirituală și un umor fin, specific epocii, pentru a îndulci ororile care prind viață în subsol. Reținem finețea cu care este construită „Chloe”, ființa vegetală care rezultă din acest experiment ambițios, și felul în care autorul chestionează limitele controlului uman asupra naturii. Este o lectură care nu se grăbește, lăsând tensiunea să se acumuleze în spații închise, sub sticla serei, până când granița dintre îngrijitor și creatură se estompează iremediabil. Recomandăm această experiență celor care caută o voce proaspătă în literatura de gen, capabilă să îmbine estetica victoriană cu o sensibilitate modernă, queer, într-o poveste despre obsesie și consecințele imprevizibile ale dorinței de a crea viață.