23:45

Imaginați-vă un tânăr student, proaspăt mutat în agitația din Tokyo, care, pe lângă provocările vieții de boboc, începe să zărească figuri pe care nimeni altcineva nu le observă. Prima imagine care ne-a captivat în 23:45 este cea a unei siluete solitare ce stă nemișcată pe un pod pietonal, așteptând un moment care se repetă implacabil. Suntem de părere că autorul Ohana reușește să transforme o premisă supranaturală într-o poveste intimă despre conexiune și traume nespuse. Iku, un protagonist timid și pasionat de jocuri, se trezește „bântuit” de Mimori Seo, o fantomă comunicativă care, în fiecare seară la ora 23:45, este trasă de o forță invizibilă pentru a retrăi căderea care i-a curmat viața. Credem că forța narativă a lui Rumiko Takahashi din RIN-NE, Vol. 27, unde vizibilitatea spiritelor aduce adesea umor, se combină aici cu o sensibilitate aparte, dar cu un glas propriu, mult mai melancolic și axat pe misterul romantic. Stilul vizual susține această atmosferă de „dulce-amărui”, explorând contrastul dintre viața cotidiană a unui otaku și tragedia eternă a unui suflet blocat într-o buclă temporală. Această lucrare marchează debutul autorului în limba engleză și se continuă în mod natural cu 23:45 Re;, consolidând o lume în care granița dintre cei vii și cei plecați este fragilă și plină de compasiune. Putem afirma că Ohana nu se mulțumește doar cu spectacolul vizual, ci caută să răspundă la o întrebare fundamentală: cum poți salva pe cineva care a pierdut deja totul?