What the Dog Knows: The Science and Wonder of Working Dogs

What the Dog Knows
Profesorul Cat Warren de la Universitate de Stat North Carolina iubește câinii, dar puiul de ciobănesc german pe care l-a luat în grijă în urmă cu 9 ani i-a dat mai multe bătăi de cap decât ar fi crezut. Fiind un cățel care nu a crescut înconjurat de frați, a fost numit de către Cat și soțul ei, Solo, un cățel singuratic, care avea să nu se înțeleagă bine cu alți câini și risca să aibă multe probleme comportamentale. Warren a urmat sfatul unui dresor de câini, care i-a sugerat să îi canalizeze întreaga energie și forță în antrenamente zilnice care aveau să îl disciplineze și să îl transforme într-un câine ce caută cadavre. Această decizie a impulsionat-o pe Warren să scrie ultima ei carte “What the Dog Knows: The Science and Wonder of Working Dogs.”

Warren, în vârstă de 57 ani, a predat studii feministe și jurnalism de științe în Carolina de Nord, din 1995. Profesorul admite că ceea ce a condus la scrierea cărții a fost un moment inspirațional și sentimental după ce, împreună cu Solo, în urmă cu trei ani, a făcut muncă de teren, găsind ceea ce căutau. În cartea ei, nu sunt prezentate numai motivele care i-au făcut pe oameni să antrenze câinii să depisteze droguri, bombe sau cadavre, dar și de ce sunt câinii atât de buni realizând aceste lucruri.

“Nu este o carte despre câini,” explică Warren. “Este o carte despre câini, istorie, știință și sociologie.”

În carte, Warren explică cum magnificii câini bloodhound au ajuns cei mai buni câini adulmecători, cum cercetătorii au studiat și câinii, printre alte specii de animale,  în timpul Războiului din Vietnam pentru abilitățile lor de depistare și câte cercetări se fac pentru a înlocui nasul umed al câinilor cu unul electronic, care să detecteze orice miros.

De-a lungul cărții, profesorul povestește cum îl antrenează pe Solo, dar nu oferă prea multe detalii despre munca ei ca voluntar în unitatea K9 a Poliției Durham. Oferă însă detalii despre un caz de dispariție care s-a încheiat cu găsirea corpului unui tânăr ce a murit într-o zonă mlăștinoasă, totul fiind posibil datorită câinilor adulmecători, special antrenați.

Solo, acum în vârstă de 9 ani, încă lucrează în acest domeniu, iar Warren este ocupă cu antrenarea unui ciobănesc german în vârstă de 1 an, Coda. În timp ce Warren se consideră încă o începătoare, a văzut în cartea sa o oportunitate de a le mulțumi trainerilor extrem de experimentați care au ajutat-o atât pe ea, cât și pe Solo.

“Aceasta este o scrisoare de recunoștință față de câinii de lucru” afirmă Warren, “dar și față de cei care se ocupă de acești câini, față de dresorii lor, și trebuie să admitem că este incredibil de dificil să antrenezi câini pentru această muncă și este nevoie de mult talent și dedicare.”

Sursa articol:newsobserver.com

Author: Katia

Iubesc poezia, ador culorile și îmi place să împletesc într-un mod melodios cuvintele. Sunt pasionată de istorie și literatură și fac tot ce îmi stă în putință să fiu cât mai aproape de ele. Citatul care mă reprezintă este: "Imagination is more important than knowledge. Knowledge is limited. Imagination encircles the world."(A. Einstein)

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *