Vreau să-mi spun o poveste

Poți să dai Play, să asculți și să citești în același timp? Are you that smart…?

Când privim lumea, ne privim tot pe noi, vedem ceea ce suntem pregătiţi să vedem, ne lăsăm convinşi de certitudinile pe care le aveam deja. Foarte greu permitem neprevăzutului să treacă de filtrele (aparent) raţionale pe care le fixăm în jurul realităţii noastre şi atunci încercăm cumva să-l descotorosim de panica surprizei şi să-l integrăm în rosturile fiecărei zile.

Cauză =>Efect . Asta face viaţa suportabilă – convingerea că nimic nu este întâmplător. Aşa că decodăm toate abaterile de la normă până descoperim resorturile aproape invizibile care îşi găsesc justificarea în planul nostru de funcţionare. Pentru că atunci când eşti convins de ceva este destul de simplu să găseşti dovezile care să-ţi argumenteze demonstraţia. Verdict: ficţiune…

Avem nevoie de algoritmi, să ştim că urmând anumiţi paşi vom obţine rezultatele aşteptate, că ceea ce ni se întâmplă nu este doar o loterie. Prin urmare, ne construim castele de nisip din experienţe validate, (re)confirmate şi pe ele ne bazăm sisteme arborescente de valori, convingeri şi siguranţe. Şi începem să ne spunem poveşti…

Ceea ce este minunat, atâta vreme cât conştientizăm că este doar o iluzie căreia alegem să îi cedăm şi că realitatea nu are datoria de a se ridica la înălţimea standardelor noastre fictive, spune jurnalistul David McRaney în cartea sa de psihologie populară neconvenţională You Are Not So Smart: Why You Have Too Many Facebook Friends, Why Your Memory Is Mostly Fiction and 46 Other Ways You’re Deluding Yourself.

În aproape 50 de capitole foarte ireverenţioase la adresa aroganţei certitudinilor noastre, McRaney demontează tot atâtea moduri în care alegem să ne amăgim în fiecare zi.

„Zi de zi simţi că nu poţi controla forţele care-ţi afectează soarta – slujba, guvernul, dependenţele, depresia, banii. Aşa că organizezi micro-revolte. Îţi personalizezi soneria la telefon, îţi zugrăveşti camera, începi să colecţionezi timbre. Alegi.

Alegerile, chiar şi cele neînsemnate, pot ţine la distanţă sentimentul apăsător de neajutorare, dar nu te poţi opri aici.  Trebuie să lupţi contra caracterului tău şi să înveţi să eşuezi cu mândrie.  Eşecul este adesea singurul mod în care poţi obţine ceea ce vrei de la viaţă. Nu renunţa încă.”

 David McRaney, You Are Not So Smart

You Are Not So Smart
Mituri cotidiene despre succes, eşec, prietenii, fapte bune recompensate, efort recunoscut, răsplătirea celor buni, pedepsirea celor răi, putere, neajutorare, control, eliberarea furiei etc., toate sunt invitate fără părtinire în laboratorul de disecţie a preconcepţiilor şi reconfigurate, până la implozie. Pentru că tot ceea ce credem în mod absolut poate fi demontat în credinţe contrare, dar la fel de plauzibile. De-aici şi mirajul oglinzilor la care You Are Not So Smart încearcă să ne facă atenţi, pentru a vedea „mulţimile” din noi, care nu pot fi satisfăcute de fericirea unui singur „eu”.

Ne confecţionăm case de păpuşi pe care le populăm cu adevăruri, le decorăm cu sensuri şi apoi pretindem că asta e realitatea şi să am învăţat regulile jocului. Citându-l pe Bertrand Russel, David McRaney vorbeşte despre absurdul lumii moderne în care oamenii inteligenţi au îndoieli, în vreme ce toţi ceilalţi debordează de certitudini.

Însă, „mulţi oameni sunt loviţi în stomac de viaţă” şi sentimentul fals de putere pe care îl întreţinuseră până atunci se dizolvă într-o experienţă nouă, greu de gestionat dacă, în loc să reacţionezi în faţa impulsului, aştepţi să găseşti logica loviturii. Până să te dezmeticeşti din cădere, lumea şi-a şi găsit noi semnificaţii, aşa că nu ai de ce să te agăţi de cele vechi.

Ne creăm motivaţii fictive şi cel mai mult ne minţim pe noi înşine, ne avertizează McRaney. Astfel că trebuie să fim atenţi la sensurile pe care le dăm lucrurilor din jurul nostru, pentru că multe dintre ele sunt validate de gândirea colectivă, de cultura populară, nu de sinapse. Avem nevoie de acest sens pentru a o lua de la capăt în fiecare zi şi pentru a ne da jos din pat în fiecare dimineaţa, dar nu trebuie să aşteptăm un semn din afara noastră, ci dinăuntru, pentru ca realitatea se va plia mereu după aşteptările pe care le avem de la ea.

You Are Not So Smart zguduie puţin (mai mult) iluzoriul sentiment de superioritate pe care-l avem uneori, pretinzând că înţelegem ceva din lumea asta. Pentru că nu-i aşa. Dar nu e o carte care-şi propune să ne dez-vrăjească, ci să ne limpezim puţin gândurile în faţa miracolului de nepătruns care este viaţa. Şi să ne bucurăm chiar şi de ceea ce nu putem vreodată pricepe sau controla.

„Capacitatea noastră de a ne păcăli este mai mare decât a oricărui scamator, iar scamatoriile îmbracă multe forme. Suntem fiinţe obligate să spere. Încercând să dăm un sens lumii, ne concentrăm pe lucrurile care se potrivesc cu aşteptările noastre, nu pe cele cărora nu le găsim rostul. Şi sunt atât de multe cele fără rost.”

David McRaney, You Are Not So Smart

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *