Vincent van Gogh: câteva cuvinte despre un mare pictor

Pictor olandez, născut la 30 martie 1853 si decedat pe 29 iulie 1890,Vincent van Gogh și-a dedicat întreaga viață picturii, deși operele sale au început să atragă atenția și să se bucure de succes abia după moartea acestuia.

Tatăl său era păstor protestant, provenind dintr-o familie de pictori și comercianți  de artă, iar mama sa avea in mod special inclinații spre pictură. Vincent van Gogh a fost fratele cel mare într-o familie cu șase copii. Cea mai apropiata persoana si mai draga lui era chiar fratele său Theo, care l-a sprijinit mereu, de multe ori financiar. Acesta deținea o galerie de arta, strângând tablourile fratelui său și străduindu-se să le vândă. Eforturile bunului Theo nu au  avut însa rezultate, tablourile lui van Gogh nefiind apreciate în timpul vieții acestuia.

Cariera de pictor a lui Vincent van Gogh începe în anul 1886, cănd, pe 28 februarie ajunge la Paris și se stabilește în locuința fratelui său, Theo. Acolo, rămîne impresionat de curentele artistice in voga, stabilindu-și astfel paleta dominantă în culori tari și închise.

Între cei doi frați au loc divergențe din pricina ciudatului comportament al pictorului și a înclinației sale de a se certa cu toată lumea. Probabil fumatul și bautura excesive, proaste obiceiuri deprinse pe parcursul șederii la Paris, îi vor influența mai târziu starea psihică și așa șubreda. Văzând că nu mai este bine primit in casa fratelui său, Vincent se mută la Arles, un orășel din însorita Provence. Acesta continuă să țină legatura cu fratele său, iar relația lor redevine una de puternică prietenie. In ciuda recomandărilor lui Theo de a se întoarce la Paris și a advertismentelor unui ziarist cum că orașul îl va înnebuni din cauza ciudatei vremi, Vincent se încăpățânează și închiriază o cameră din banii primiți de la bunul său frate. Întradevăr, vremea de la Arles era înnebunitoare din pricina unui soare puternic și a unui vânt pe măsură. Soarele i-a influențat paleta umplând-o de lumina și oferindu-i pictorului o nouă culoare favorită: galbenul. De asemenea, începe să combine culorile complementare pe suprafețe mari, aplicate cu tușe nervoase și mișcări rapide.

Programul său zilnic nu era unul prea sănătos: se scula dis de dimineață mergând pe câmp cu șevaletul și ustensilele în spate, sărind peste orice masă din pricina lipsei de bani, hrănindu-se doar cu arta sa. Acolo petrecea ore în șir pictând, stând în soarele arzatăor cu capul descoperit și cu vântul amenințând să îl doboare în orice moment. Picta știind că nimeni nu avea să-i cumpere lucrările, dar gândindu-se că asta era tot ce avea. Vincent van Gogh trăia prin arta sa, pictând de dimineată până seara și terminând un tablou pe zi. Cu fiecare pictură se afunda în interiorul ei, concentrat la maxim, gândind că doar așa, în singurătatea sa și muncind necontenit va putea supraviețui în fața vieții, poate chiar să gasească fericirea.

Cum termina un tablou îl trimitea fratelui său, dar degeaba, căci nimic nu se vindea. Într-o zi, Theo, văzând tristețea lui Vincent, căruia nimeni nu îi aprecia tablourile, a cumpărat chiar el un exemplar trimitând banii fratelui său și spunându-i că unui nobil îi plăcuse așa că i l-a văndut. Minciuna  i-a ridicat moralul lui van Gogh, dându-i purtere și speranț că va mai vinde și alte tablouri.

Soarele și vântul îl vor aduce treptat în pragul nebuniei, Vincent declarându-i fratelui său că fără să-și fi dat seama, vântul începe să apară și în tablourile sale, sub forma unor vârtejuri de culori ori distorsionând peisajul și înclinând casele, agitându-i tabloul. Se vede acum că van Gogh picta cu sufletul, starea lui de spirit imprimându-se pe pânzele sale.

La un momentdat, începuse să nu îi mai placă textura pânzei trimise de fratele său, așa că i-a cerut doar ingredientele necesare, confectionndu-și propria panza. Aceeași soartă au avut-o și culorile, acum obținute din diverse fructe ori prafuri din piatră pisată. Reducându-și astfel considerabil costurile și arătând că cea mai bună treabă o face omul singur, Vincent exclama într-una din scrisorile către fratele său: ,,Ce păcat că nu îmi pot cumpăra singur tablourile!”.

Într-un jurnal de-al său povestesta cum întalnise o fată care îi spusese admirativ: ,,Ce mult îmi plac urechile tale! au o formă atât de curioasă…”, iar răspunsul său fusese unul și mai curios: ,,Atunci ți le dăruiesc”.

Vincent van Gogh  a avut multe colaborări cu Paul Gauguin, care a fost oaspetele său în anul 1888. Pentru această mult așteptată vizită, van Gogh  s-a pregătit vopsind pereții camerei sale în albastru și cumpărând cuverturi noi, efectul final fiind așa frumos încat Vincent nu a putut s nu își transpuna camera pe pânză, într-o serie de patru tablouri.Între cei doi au avut loc certuri, iar asta l-a dezamăgit probabil pe van Gogh, care vedea în Gauguin prietenul ideal. Un incident neperevăzut a avut loc de Craciun, când, potrivit declarațiilor lui Gauguin, van Gogh s-a repezit la el cu un cuțit, apoi, văzându-i fața speriată, a fugit acasă, unde a urmat să-și taie urechea.

Ciudatul gest al lui van Gogh nu are o cauz precisă, dar cu siguranță tulburările psihice cauzate de tutun, alcool, singurătate, soare și vânt, precum și recentul deces al mamei sale și-au spus cuvântul. Curios este însă faptul câ pictorul i-a trimis urechea unei fete.

Cand locuitorii din Arles cer izgonirea pictorului din ținuturile lor, acesta se hotărăște să se schimbe, dorindu-și mai mult ca oricnd insaănătoșirea. Astfel, la 8 mai 1889 se internează din proprie inițiativă la spitalul de psihiatrie din Saint-Paul-de-Mausole.

Nebunia îl doboară în ciuda eforturilor sale i ale lui Theo, iar cel mai mare regret al său este că nu va mai putea picta. Pe data de 27 iulie 1890 iese pe camp sa picteze, dupa care se împușca în piept. Theo este anunțat imediat de doctorul personal al pictorului și vine să stea cu el până în ultimul moment. Vincent van Gogh moare în noaptea de 29 iulie. Sicriul său și întreaga cameră au fost împodobite cu floarea soarelui, floarea preferată a artistului.

După moartea sa, nu numai că tablourile i-au fost apreciate, dar au apărut susținători ai pictorului și oameni care au cercetat moartea aceastuia ajungând la concluzia că nu s-a sinucis, ci ca a fost împușcat din greseală de doi tineri pe care i-a apărat mai apoi declarând că s-a sinucis, toate acestea fiind dovedite de treiectoria glonțului, imposibilă de realizat dacă ar fi fost o sinucidere.

Fratele sau și totodata cel mai bun prieten pe care l-a avut, a murit cu doar câteva luni mai târziu, iar acum, sunt înmormântați împreună, pentru a-și putea fi în continuare alături.

 

Mai multe cărți și albume despre Vincent Van Gogh

Author: Miruna

Imi place sa citesc pentru ca e modul cel mai simplu de a castiga experienta

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *