Vincent van Gogh, Scrisori

Picturi nevândute și câteva sute de scrisori, iată ce a lăsat posterității olandezul Van Gogh. Un neînțeles de către contemporanii săi, un ciudat, un bărbat care preferă să-și petreacă timpul alături de țărani, muncitori simplii și oameni defavorizați, în detrimentul moravurilor promovate de societatea secolului XIX, sunt aspecte care îl recomandă. Câteva gesturi impulsive (incidentul tăierii urechii), precum și moartea sa, îi crează deseori lui Vincent o imagine negativă și totuși, mai mult decât superficială.

Pentru a cunoaște într-adevăr aspirațiile, gândurile și sentimentele lui Van Gogh trebuie să pătrundem în lumea sa, invadându-i intimitatea, asemeni hoților de morminte ai Egiptului. Corespondența dintre Vincent și fratele său mai mic, Theo, a fost publicată pentru prima dată în anul 1914 și cuprinde 652 de scrisori. Răsfoind aceste pagini vom întălni detalii ce privesc munca artistică și efortul depus de pictor pentru a se profesionaliza în acest domeniu, dragostea sa pentru natură, pentru oameni, gânduri ce țin de planul religios și relația cu Divinitatea, precum și emoții, sentimente, pozitive și negative, de fericire, sau, cel mai des, de adâncă mâhnire și descurajare. Cu toate acestea, Van Gogh poate fi numit un optimist: „Chiar dacă voi cădea de nouăzeci și nouă de ori, mă voi ridica a suta oară (T 157).”

 

“Și atunci am purces a-i vorbi, cu gravitate și cu neîndemânare la început, dar cu hotărâre totuși, ca să ajung să-i spun: <K., te iubesc ca pe mine însumi> și ea îmi spuse: <Niciodată, nu, niciodată!>

<Niciodată, nu, niciodată!> ce oare le poți opune?

Să iubești și mai mult! (T 154).”

 

„Ți se întâmplă câteodată, Theo, să fii îndrăgostit? Ți-o doresc din suflet căci, crede-mă, neînsemnatele necazuri inerente dragostei au și ele importanța lor. Ești uneori deznădăjduit, în unele clipe te crezi de-a dreptul în iad, dar mai presus de toate e altceva, și mult mai bun. Sunt trei situații posibile:

1 Să nu iubești și să nu fii iubit;

2 Să iubești și să nu fii iubit (cazul meu);

3 Să iubești șă să fii iubit. (T 153).”

 

 

“Sunt pasionat de desen, mă absoarbe din ce în ce mai mult și ‘where is a will is a way.’ Cred că se poate găsi the way, dacă the will este. Însă dacă toți spun ca Tersteeg: <E nevandabil!> și <E dizgațios>, voi avea un munte de neplăcere în perspectivă. Orice s-ar întâmpla, îmi voi da și mai multă silință ca să înving acest <dizgrațios> și acest <nevandabil> ((T 191).”

 

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *