Vincent – culori neînțelese

“Eu sunt o fire înflăcărată, în stare de multe fapte nebunești. Mă pripesc, vorbesc și trec la faptă pe negândite atunci când, de fapt, ar trebui să aștept, să chibzuiesc cu răbdare. Dar, pentru că sunt așa, trebuie oare să mă socotesc un om primejdios, care nu-I bun de nimica?”

Impresionism târziu și timpuriu expresionism, tradițional și modern, culori închise și explozie de culoare aprinsă, iată limita greu de perceput între două extreme la confluența cărora stă singuratic și totuși, impetuos, Vincent Van Gogh.
O personalitate controversată, Van Gogh este cunoscut pentru faptele nebunești, viața depravată, eșecul contemporan în ceea ce privește propria muncă artistică și succesul nebănuit al tablourilor sale izbuncnit după moartea sa.

Un rezumat al vieții lui Vincent se poate concretiza în următoarele etape: se naște în anul 1853 și moare în anul 1890, în urma unei tentative de sinucidere prin împușcare; în acest interval de timp, Van Gogh urmează cursuri de teologie și devine pastor, apoi părăsește această chemare și se orientează spre desen și pictură. Va locui în diferite orașe, atât Haga (Olanda), cât si Borinage (Belgia), Paris sau Arles (Franța) și va lega diferite prietenii cu artiști cunoscuți ai vremii, precum Emile Zola, Toulouse-Lautrec și Paul Gauguin.

Persoana constantă în viața și cariera lui Vincent va fi fratele său mai mic, Theo. Acesta din urmă va trimite constant bani și ajutoare pentru Van Gogh, susținându-l în munca și proiectele sale. Întregul parcurs al lui Vincent poate fi studiat și urmărit în corespondența dintre el și Theo, publicată de Johanna, soția lui Theo, în 1914. ( Dear Theo)

Un roman biografic bazat pe aceast schimb de scrisori între cei doi frați este Lust for Life sau Bucuria vieții, de Irving Stone. (Lust for Life)

Vincent, contrar aparențelor, a fost un adevărat iubitor de natură și oameni, având idealuri ce vizau o lume mai bună, o armonie între persoanele ce o alcătuiesc, un respect pentru frumos și admirație pentru munca sârguincioasă.

“Nu cunosc o mai bună definiție a cuvântului artă decât acesta: arta e omul adăugat naturii”.

Un articol de Marie Beyle

Mai multe cărți de artă

Mai mulți artiști impresioniști și post-impresioniști

Author: Marie Beyle

Niciodată frumosul nu va înceta să ne inspire. Admir arta: natura înconjurătoare, literatura, pictura. Citesc și aprofundez istoria, pentru că "nu tot ceea ce este vechi este neapărat și demodat, după cum nu tot ceea ce este nou este și modern". Găsesc inteligență în zâmbetul unui copil și sunt de acord cu Mihai Eminescu când afirmă că "orice cap omenesc seamănă c-o odaie. Întrebarea e ce fel de odaie, ce aer, ce lumină e în ea și ce societate găsești".

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *