Twilight graphic și calibrarea așteptărilor

oo de Octavian (Joacadeamine)

Atunci când spui că n-ai așteptări, probabil că există totuși un număr ascuns de lucruri pe care le iei for granted. Cel puțin așa funcționează la mine. Un fel de set de condiții minime despre care îți spui că sigur sunt bifate și că ok, poți să pretinzi că ai zero așteptări, pentru că nu o să se prindă nimeni că tu te-ai bazat totuși pe ceva.

De exemplu, mă așteptam ca ‘Invisible Monsters‘ varianta grafică a romanului lui Palahniuk să fie ok-ish, dar aș fi recunoscut nerușinat oricui m-ar fi întrebat (din fericire nu m-au întrebat decât două persoane suficient de familiare cu duplicitatea mea like/dislike) că nu am nicio așteptare, că o să-l frunzăresc și mmm vedem ce-o fi. Acest ce-o fi s-a dovedit mai mult decât mă așteptam, așa că m-am simțit autorizat să cred același lucru și despre romanul grafic ‘Twilight’ (mar-10, Atom Books). Și n-am greșit în mare parte, decât că mi-am dat seama de o serie de lucruri destul de pertinente în lumea mea. Care vin cam în ordinea asta: (i) că dacă ai carte, film, tricou, tote bag, breloc și stickere nu trebuie să faci și roman grafic, adică sigur nu trebuie, chiar nu face nimeni presiune să faci roman grafic pe tema asta; (ii) că până și pentru mine care n-am văzut încă filmele Twilight e bizar să te chinuiești să desenezi personajele altfel decât au fost protagonizate în film și (iii) că dacă ai făcut cumva greșeala să citești și textul romanului înainte de romanul grafic, well, o să te simți trădat în alegerea bubble textului.

Trădat netrădat, am rezistat 200+ pagini de roman grafic pe considerentul nu lăsa neterminată nicio carte (o voce pe care o mai aud cu ecou ca din clasa a IIIa), igienic, fără mimică exagerată a feței, dar clar cu ținta de a o termina. N-am făcut haltă la nicio pagină în mod deosebit, mi s-a părut că dau cu pietre în ceva ce-mi place la fiecare pagină dacă mai continui trendul mental cum că într-adevăr-poate-cartea-e-prea-lungă-și-există-persoane-cu-deficiențe-de-atenție-și-probleme-de-lectură-dar-totuși-nu-mă-motivează-nici-gândul-ăsta. Young Kim, care s-a ocupat de varianta grafică a făcut totuși o treabă bună, n-a făcut exces de culoare, a narat cuminte (ca la aceeași clasă a IIIa din care venea porunca re: terminatul cărților), a fost zero creativ/ă (sorry pentru eurocentrismul de a nu mă interesa genul numelor în coreeană) cu textul și minim cu imaginea, a sex-editat textul să fie o carte pentru toate vârstele școlare și a uitat în tot procesul ăsta că mai există (cel puțin) trei volume de Twilight pe care trebuie să le prevadă. În fine, mi s-a părut pe alocuri că textul trebuia să fie în japoneză (același eurocentrism mă face să cred că tot ce-i manga e din Japonia). Sincer, sper ca volumul următor să fie desenat de altcineva (adică ceva mai fresh și mai creativ), evident, în măsura în care n-a fost deja un total failure romanul ăsta grafic și se continuă seria. N-am idee cine-ar putea desena, încă număr pe degete romanele grafice pe care le-am citit. Acum, după primul volum, știu măcar la ce să mă aștept.

Despre Twilight pe joacadeamine.ro: Newsfalsh: M-am despărțit de Edward CullenLecția doi despre întotdeauna: NiciodatăTwilight: academia, trivia și memorabiliaNu te-am recunoscut fără cordonul ombilical

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *