Trebuie să fim (dez)informaţi

Televiziunile româneşti de ştiri au o capacitate cu totul aparte de a ambala informaţii insignifiante sau de-a dreptul inutile în poleiala isteroidă a urgenţei şi de a afişa ţipător pe ecran Breaking news, cu orice preţ.

Va ninge în weekend? Înseamnă că e „alertă” de vreme rea. Va fi soare? Temperaturile sunt „nefiresc” de calde pentru această perioadă, iar cu încălzirea globală nu e de glumit. Vin Sărbătorile? E important să faceţi cât mai multe cumpărături, să umpleţi masa cu de toate şi să nu uitaţi nicio clipă că hoţii de apartamente ştiu când lipsiţi de acasă. Este un fel de „Worry, don′t be happy” care rulează 24⁄24 pe banda de ştiri a posturilor TV.

Suntem intoxicaţi cu avertismente de tot felul şi sfătuiţi să fim precauţi, pentru că, în caz contrar, s-ar putea ca numele nostru să fie următorul afişat pe prompterul ştiriştilor, la rubrica de succes „catastrofa zilei”.

Însă atunci când totul e important, nimic nu mai contează cu adevărat, iar informaţiile de care avem cu adevărat nevoie riscă să fie acoperite de avalanşa de noutăţi pop-corn, actualizate la minut.

Când ştirile devin zgomot de fond, e tot mai greu să discerni dacă alarma roşie sau galbenă de pe ecran transmite un semnal de luat în seamă.

Şocant, exploziv, incredibil, senzaţional, ultima ora etc. sunt cuvinte-buzdugan care, încet-încet, par să preceadă orice, de la starea vremii la conflicte politice, la divorţuri mondene sau preţul benzinei (fie că scade sau creşte).

Reperele se prăbuşesc, iar pentru că filtrele de selecţie încep să ne joace feste, mintea noastră este în pericol să se transforme într-un depozit de deşeuri livrate ca ştiri.

E dificil de reacţionat la o astfel de agresiune psihologică, dar Alain de Botton, în cartea sa „News: A user′s manual”,  vorbeşte tocmai despre cât de necesar este ca oamenii să conştientizeze felul în care ştirile pe care le accesează zilnic le influenţează gândirea critică, judecata asupra a ceea ce e bine şi rău, atitudinea faţă de ceilalţi.
„Nu uitaţi că ştirile încearcă să vă facă temători. Ce e rău pentru noi e foarte bun pentru instituţiile de presă: cel mai simplu mod de a face audienţă este să îi sperii pe oameni. Alteori, se transmit mesaje de speranţă iraţională. Trebuie să revenim la acea mentalitate lucidă pe care oamenii de ştiri au înlăturat-o: viaţa este un ciclu – nu e cazul să trecem de la speranţă extremă la frică”  (Alain de Botton).

 Jurnaliştii, cărora manualul de ştiri le cere să contribuie la dezvoltarea emoţională a cititorilor, au reacţionat destul de dur la apariţia cărţii, acuzând-l ironic pe Alain de Botton că vrea să o înlocuiască pe fata de la pagina trei cu Antigona, deşi nu aceasta este miza scriitorului. Ci de a descompune mecanismele prin care ştirile sunt produse şi apoi receptate.

Mai mult decât cărţile, decât muzica, decât operele de artă preferate, presa influenţează felul în care percepem lumea, printr-o redesenare permanentă a contururilor realităţii. Tocmai de aceea e vital să coborâm bariere în faţa toxinelor informaţionale, care se înghesuie să ne populeze gândurile.

Pare utopică dorinţa sa, ca într-o societate ideală, filosofii să fie patroni media, patronii media să fie filosofi, iar Flaubert, Tolstoi şi Sofocle să facă parte din echipa de redacţie, pentru a ne salva sufletele pe moarte, dar de Botton vrea măcar să încerce să propună un alt model.

În „News: A User′s Manual” nu e nimic şocant sau incredibil, ci dimpotrivă. E o analiză subiectivă, fără pretenţia de normă, a unui delir informaţional, care ne poate îndepărta, dacă nu suntem atenţi şi nu decodăm cum trebuie mesajele, de valorile adevărate. De Botton opune jurnalismului de tip „deget în ochi” o metodă mai profundă de interpretare a realităţii imediate, folosindu-ne de modelele şi confirmările trecutului.

Pentru că ar fi cazul să prindă şi Aristotel un loc în prime-time, din când în când…

„Dacă te uiţi la televizor, vezi ştirile şi eşti injectat până la refuz de frică. Sunt inundaţii, SIDA, crime. Începe publicitatea. Dacă ai respiraţia neplăcută, nimeni nu o să-ţi mai vorbească. Dacă ai coşuri, fata pe care o placi nu o să se culce cu tine. E pur şi simplu o campanie a fricii şi a consumului. Pe asta cred că se bazează. Pe ideea: dacă le e frică, vor consuma.” Marilyn Manson

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *