Top 3 cele mai votate povești ale concursului nostru

Pentru că suntem la jumătate de drum cu al nostru concurs, ne-am gândit să vă prezentăm care sunt cele mai votate şi apreciate poveşti, într-un top trei (s-a ţinut cont de numărul de voturi, nu de rating).

Atenţie, asta nu înseamnă că au fost selectaţi deja câştigătorii, ci doar aruncăm un ochi împreună pe ce au scris participanţii şi ne lăudăm cu cele mai votate texte.

Dacă nu te-ai înscris încă, nu e târziu să o faci. Mai avem încă o săptămână de concurs.

Le urăm baftă participanţilor noştri şi curaj celor care încă ezită scrie.

Katte Dumitru – 7 April 2013 at 2:09 PM

Deşi nu seamănă cu nicio limbă vorbită, eu înţeleg idiomul ceasurilor. Timpul e materia din care eu sunt făcut. Sunt ceasornicarul. Clipele voastre sunt indicate de pendul, dar inima mea arată veşnicia. Însă utopia de infinit curge spre finit când constat cum clipele îmi țes cadavrul efemer. Simt relativitatea timpului cu propria existenţă. Voi repara acest mecanism al agoniei. Trebuie doar să îl curăț de rugina morbidă a vremelniciei. Apoi, rotiţele date înapoi vor duce la amintiri, iar în viitor se vor afla idealurile voastre. Îl voi transforma astfel într-o maşină a timpului. Nesfârşitul trebuie să poată fi atins în limitele trupului meu. Ticăitul inimii mele se va conserva în zgomotul milioanelor de secunde. Trebuie.

Rating: 4.7/5 (212 votes cast)

Lorena Stoica – 7 April 2013 at 4:47 PM

“Îmi fuge timpul printre degete şi încerc, egoist, să-l prind în pumni. Deşi îl bat în cifre şi-l agăţ în perete, fix, parcă tot mai des se transformă în nisip şi oricum aş aşeza clepsidra, el nu se opreşte din a pierde, dezinteresat, secunde, minute, ore, zile şi ani din viaţa mea, nepăsător, impresonal, arogant. Şi atunci, furios, parcă îmi vine să arunc cu săgeţi în soarele de pe cer şi să-l cobor pe pământ, s-agăţ şi stelele şi luna şi să le-ngrămădesc, să le opresc, să le…omor. Dar cine ştie…Atunci poate, mi-ar fi teamă să trăiesc…în lipsa timpului!”

Rating: 4.5/5 (124 votes cast)

  1. Ana-Maria – 9 April 2013 at 4:09 PM

“Locuinţa mea este pantofarul dar la fiecare etaj am alături de mine mulţi vecini, unii mai vechi unii mai noi dar toţi suntem buni la ceva – depinde de vremea de afară. Când se face dimineaţă aştept ca cineva să deschidă uşa acestui pantofar şi să mă scoată la plimbare, dar de multe ori sunt pus la proba de lucru de o fetişcană mofturoasă. Simt nevoia să ies din întuneric şi să păşesc pe oricare dintre străzile pline de băltoci sau de gropi chiar dacă sunt călcat pe bătături, acesta este rolul meu de PANTOF.”

Rating: 4.7/5 (107 votes cast)

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *