Ţine-mă strâns

Lumea goneşte aiuritor în jurul nostru. Ne trezim, aproape fără să ne dăm seama, luaţi pe sus de o tornadă de urgenţe, obligaţii, termene limită, lucruri de făcut, liste peste liste peste liste peste liste. Şi, asemenea lui Dorothy, vedem Kansasul personal dispărând în zare, în timp de noi strângem în braţe un Toto de panici, nelinişti, nesiguranţe, proiecte neterminate şi promisiuni încălcate.

Dar pentru ca toată această aventură în ţara lui „To Do” să se transforme într-o călătorie de aflare a minţii, sufletului şi curajului, avem nevoie de ceva care să ne ancoreze, pentru ca zborul să ne poarte, în cele din urmă, acasă, spre noi.

Iubirea este cea mai mare forţă (ne)dirijabilă, care ne ajută să ne înălţăm în siguranţă, alimentându-ne focurile încrederii, şi apoi să coborâm către rădăcinile noastre.

Dar ce se întâmplă atunci când, plutind prin viaţă, acolo unde aerul se rarefiază şi ne descoperim singuri printre înălţimi, începem să ne îndoim de rezistenţa firelor care ne leagă de pământ?
Şi, în loc să ne facem griji pentru ce avem de făcut, devenim cuprinşi de anxietate: oare nu am plecat prea departe? Oare am verificat suficient pârghiile de reîntoarcere? Oare mecanismele nu sunt prea fragile? Dacă nu vor face faţă unui zbor prea înalt şi erau potrivite doar pentru o înălţare de probă, la numai câţiva centimetri distanţă de noi înşine? Iar, atunci, dispar, ca printr-o vrajă rea, atât bucuria călătoriei, cât şi cea a regăsirii.

Hold Me Tight
În cartea ei, Hold Me Tight: Seven Conversations For A Lifetime Of Love, dr. Sue Johnson, specialistă în terapie de cuplu, propune o reevaluare plină de sensibilitate şi umor a vieţii în doi, din perspectiva emoţiilor pozitive şi negative care o construiesc sau o destramă, atunci când nu sunt exprimate⁄receptate cum trebuie.

„Dragostea are imensa forţă de a ne ajuta să vindecăm rănile pe care viaţa uneori ni le provoacă. De asemenea, dragostea ne dezvoltă sentimentul că suntem în legătură cu lumea. Afecţiunea plină de înţelegere este fundamentul unei societăţii cu adevărat tolerante, civilizate”. (Hold Me Tight)

De cele mai mult ori, cuvintele sunt purtătoare de confuzii, aşa că e mult mai folositor să le punem în slujba acţiunilor noastre. În vârtejul vieţii de zi cu zi, dragostea rămâne poate ultimul refugiu pentru răgaz, tandreţe, răbdare, pentru… respiraţie. De-aceea e atât de important să fim atenţi la amenajările interioare pe care le facem sufletului nostru, să avem grijă în ce sertare încuiem fricile, tablourile căror sentimente le agăţăm la vedere şi în care certitudini ne aşezăm confortabil după o zi grea de viaţă.

Sue Johnson spune că a te ţine strâns de celălalt nu doar că nu este un semn de slăbiciune, ci adesea „agăţarea” reciprocă este supravieţuire, putere, rezistenţă, stabilitate.

Câtă vreme nu devine obsesiv, ataşamentul stă la baza oricărei relaţii, exprimând, de fapt, nevoia fiecăruia dintre noi de a se simţi înţeles, iubit, apreciat şi valorizat. Dacă întrebările noastre afective primesc un răspuns înseamnă că ele sunt ascultate, iar comunicarea deschide noi şi noi porţi către cunoaştere, către înţelegere.

Johnson propune şapte conversaţii esenţiale pe care ar trebui să le aibă fiecare cuplu, dar nu sub formă de exerciţiu, ci de regăsire, de reîntâlnire, peste toate straturile de obişnuinţe, rutină, comportamente învăţate care s-au adunat în timp, sufocând iubirea cu tot felul de carcase improvizate.

„Când o relaţie de dragoste nu merge, suntem răniţi. Într-adevăr, „sentimente rănite” este o exprimare precisă, după cum spune psihologul Naomi Eisenberger, de la Universitatea din California. Studiile ei, făcute în urma scanării creierului, arată că respingerea şi excluderea declanşează aceleaşi circuite, în aceeaşi parte a creierului, cortexul cingular anterior, precum durerea fizică.” (Hold Me Tight)

Folosindu-se de explicaţii medicale, dar sub forma unor poveşti de viaţă captivante, Hold Me Tight dezvoltă teoria ataşamentului părinte-copil aplicând-o în existenţa de zi cu zi a adulţilor pentru a arăta că, indiferent de vârstă, fiecare dintre noi are nevoie să ştie că cineva îl va ţine strâns, orice s-ar întâmpla.

Şi că, decât să dansăm o Polkă de protest, mai bine învăţăm cum e cu Tangoul 🙂 .

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *