The Wolves of Mercy Falls

“I am alone in the world, and yet not alone enough to make each hour holy. I am lowly in this world, and yet not lowly enough for me to be just a thing to you, dark and shrewd. I want my will and I want to go with my will as it moves towards action.” He paused, long, the only sound his breath, a little ragged, before he went on, “And I want, in those silent, somehow faltering times, to be with someone who knows, or else alone. I want to reflect everything about you, and I never want to be too blind or too ancient to keep your profound wavering image with me. I want to unfold. I don’t want to be folded anywhere, because there, where I’m folded, I am a lie.”

De când era mică, Grace privea pe geam lupii ascunşi în pădurea din spatele casei. Unul dintre ei, cel cu ochii galbeni, îi aparține. Sau cel puţin aşa îi place să creadă. Este lupul ei, care a salvat-o. Iar Grace nu poate trăi fără el.

Sam lucrează vara într-o librărie. Este îndrăgostit de Grace de când se ştie. Ochii săi galbeni o privesc pe ascuns după rafturile pline de cărţi, iar toate poeziile lui Rilke pe care le citeşte sunt pentru ea, doar pentru ea…

Dar nu întotdeauna poveştile au happy ending, iar când vine toamna, lumea lui Sam dispare şi realitatea sa devine cea imediată, din faţa ochilor: copacii, frunzele îngheţate căzute pe jos, mirosul pădurii şi căldura celorlalţi. În inima lui rămâne totuşi iubirea, pe care nu ştie cum să o definească în noua sa piele, nu ştie ce nume să-i dea, dar o simte.

“Grace. I held on to that name. If I kept that in my head, I would be OK.
Grace.
I was shaking, shaking; my skin peeling away.
Grace.
My bones squeezed, pinched, pressed against my muscles.
Grace.
Her eyes held me even after I stopped feeling her fingers gripping my arms.
Sam,” she said. “Don’t go.”

Shiver este prima carte din trilogia The Wolves of Mercy Falls. Este ultima vară a lui Sam. Este începutul unei noi vieți sau poate sfârșitul ei.

 

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *