The Storyteller

“Go away princess. Leave your outlaw alone. You won’t change him… go away, Anna, far away, and don’t ever come back. The fairy tale doesn’t have a happy ending.”

A fost odată ca niciodată o prinţesă cu inima de diamant, care locuia singură pe insula ei. Prinţesa era fericită şi mulţumită de viaţa pe care o avea numai că, într-o zi, o focă a ieşit din apă şi a avertizat-o că insula ei minunată se va scufunda. Prinţesa trebuia neapărat să se urce pe cel mai înalt vârf de pe insulă ori se va îneca. Sau, cel mai bine, prinţesa ar trebui să se urce pe vasul pe care l-au pregătit pentru ea şi să părăsească insula.

Prinţesa, cuminte şi înţelegătoare, a ascultat de focă şi s-a urcat pe vas. Însă viaţa pe mare nu era atât de uşoară. La tot pasul o urmăreau pericole cum ar fi, de exemplu, vasul piraţilor care încearcau să fure inima prinţesei.

Ziua, Abel Tannatek este the storyteller. El încearcă să ascundă sub cuvinte frumoase şi aparent imaginate, o poveste cât se poate de reală şi de urâtă. Aceea a unei mame care i-a abandonat, a unui tată violent şi obsesiv, care îşi urmăreşte fiica prin lume şi încearcă să o ia de lângă fratele ei, aceea a unui frate speriat care ar face orice, dar absolut orice pentru a-şi proteja sora naivă.

Noaptea, băiatul este un traficant de droguri care se învârte într-o lume periculoasă.

“Next to that dragon Micha had written: ‘KIS EacH OthER’.
Abel looked at Anna. Anna looked at Abel.
‘She is the little queen,’ said Abel, ‘in our fairy tale, at least.’
‘One must obey the queen,’ said Anna.”

Anna este o fată normală, studioasă, care provine dintr-o familie serioasă. Nici prin gând nu i-a trecut vreodată că oameni ca Abel ar putea exista într-o astfel de lume. Lumea ei.

Până într-o zi, când într-o sală de la şcoală, Ana găseşte o păpuşă ascunsă sub un dulap iar lumea în care fata trăieşte se ciocneşte de lumea lui Abel.

“There was the place where all the shouted words fall into the water. They’re too weak to make it from shore to shore. I saw the words underwater, millions of them; they’re lying there on the bottom of the sea, a whole load of wrecked sentences, sentences that never reached their destination, questions from one side and answers from the other…”

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *