The Stone Gods

The Stone Gods

Jeanette Winterson. Un nume care la început nu pare a inspira nimic, însă dacă ai curiozitatea de a-l căuta și de a afla ce se leaga de el, cu siguranță ai fi uimit.

Winterson a apărut pe scena literară în 1985 cu romanul Oranges are not the only fruit, pentru care a obținut premiul Withbread pentru debut. De atunci autoarea a mai câștigat un premiu BAFTA pentru adaptarea cinematografică a primei sale cărți și un premiu John Llewellyn Rhys pentru romanul The Passion. Dar dacă cineva ți-ar spune înainte de toate ce premii a luat Jeanette Winterson. mai mult ca sigur nu ai fi destul de impresionat încât să citști una dintre cărțile ei. Așa că m-am gândit că cel mai bine și mai reprezentativ ar fi să spun câteva cuvinte despre temele abordate în cărțile pe care le-a scris. Începând de la dragostea infantilă cu tentă lesbianică confruntată cu riguroasa îndoctrinare religioasă, continuând cu poveștile de dragoste și suferință plasate în ere diferite, dar atât de asemanătoare, cu „revizitarea” istoriei și rescrierea ei punctul de vedere al unui om ce trăia acele vremuri și până la rescrierea unui mit grecesc, Jeanette Winterson dovedește o măiestrie deloc ușor de descris, etalează un limbaj poetic minunat, care în același timp creează probleme de descifrare prin cuvintele alese cu grijă și îndemânare. Scriitoarea dovedește o privire critică și în același timp obiectivă a lumii în care trăim, în care am trăit ori în care vom trăi, căci după cum afiră în romanul de față „Everything is imprinted for ever with what it once was.“

Dacă nu te-am făcut îndeajuns de curios până acum, astfel încât să pui mâna pe o carte semnată de Winterson, am speranța că o vei face doar ca să îmi dovediti că am greșit cu ceea ce am spus, chiar și așa tot îmi voi fi îndeplinit scopul.

The Stone Gods, cel mai nou roman al autoarei, este compus din patru povești încărcate de înțeles și emoție, pe care cititorul le poate lega între ele dacă dorește.

Prima poveste are loc într-un viitor îndepărtat unde corporația MORE face legea, planeta este aproape distrusă iar omul nu mai este nimic altceva decât un pion pentru adevărații jucători, care nu suntem noi. Descoperind Blue Planet, The Central Power (o Americă futuristă ), este trimisă într-o misiune de recunoaștere o navetă pe care se află Billie Crusoe, personajul care ne istorisește povestea, Spike, un robo sapiens ce urma să fie distrus – cel mai probabil un robot, care fie vorba între noi, a trecut cu brio testul Turing, o femeie, Pink McMurphy, care a cunoscut pe deplin oportunitățile unei lumi noi, fiindu-i astfel setată vârsta în mod artifical la 24 de ani și căpitanul Handsome, liderul misiunii. Blue Planet e un habitat perfect pentru rasa umană, mai există totuși un mic impediment: dinozaurii.

A doua povestire este o „revizitare” a momentului în care Insula Paștelui a fost descoperită. În urma plecării echipajului, un marinar britanic, Billy, a fost uitat pe insula nou descoperită și plină de mistere. Aici dă peste un alt marinar, abandonat și el iar impreună se luptă pentru supraviețuire. Povestea este un preambul pentru ultimele două povești, ce au o puternică legatură între ele.

Al treilea act, care include poveștile trei și patru, este scenariul unui viitor ratat, al unui viitor care cunoaște Al Treilea Război Mondial și ororile ce vin dupa acesta. Deși există oameni ce duc vieți ignorante, privind războaiele și atrocitățile lor la televizorul din camera lor din Tech City, în afara orașului, în Wreck City, toate aceste lucruri se petrec cu adevărat. Acolo sunt toți oamenii care au refuzat traiul MORE, care au refuzat apartenența la un sistem anost bazat pe jetoane și nu pe bani. Când un programator însărcinat cu programarea unui robot inteligent, ce urmeaza să ia decizii în cadrul unor probleme de interes global, pleacă împreună cu acesta în Wreck City, MORE își vrea produsul inapoi. Păcat că Spike, căci despre el este vorba, vrea să rămână acolo iar Billie, cea care l-a dus pe robot departe de Tech City, e prinsă într-un conflict moral indus de situație.

Robinson Crusoe

Tema recurentă a celor patru povești ar fi aceea că niciodată nu învățăm din istorie și astfel greșelile se repetă, istoria se repetă: o lume circulară în care se comit aceleași greșeli, ajungându-se la același destin. Pe fundalul acestei stări de fapt este descris un viitor extrem de plauzibil în care ne este dat confortul, dar ne este luata libertatea.

Un roman minunat și îngrijorător în aceeași măsură, dacă ne punem intrebarea „Ce ar fi dacă?”, plin de idei ce provoacă cititorul. făcându-l să se gândească măcar preț de o secundă la viitorul său și la cel al planetei.

Evocând în mod evident romanul lui Daniel Defoe, Robinson Crusoe, Jeanette Winterson reușeste de minune o cronică a „ceea ce urmează să ni se întâmple.“

Author: aralya

Loving person, people watcher & listener, german teacher, enjoys working @Books Express Write me an e-mail at bogdana@books-express.ro

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *