The Spectacular Now

Există persoane extraordinar de inteligente, pline de energie, creative şi entuziaste – cu potenţial – însă prea puţin interesate să facă ceva constructiv astfel încât să ajungă departe şi să schimbe lumea în mai bine. Persoane care-şi distrug potenţialul cu activităţi negative, cum ar fi alcoolul sau anturajele nepotrivite.

Cunoaşteţi şi voi astfel de persoane, nu-i aşa? Un vecin sau poate un coleg de la şcoală? Persoane ale căror părinţi nu au investit timp pentru a le ajuta să se dezvolte, nu le-au acordat atenţie şi tot sprijinul necesar.

M-am gândit mult, după ce am terminat de citit această carte, şi m-am întrebat: cine este de vină în aceste situaţii? Părinţii, pentru că nu au făcut tot posibilul să aibă grijă de educaţia copilului, sau copilul, care a primit tot ce avea nevoie, însă nu a apreciat?

Sutter, personajul principal, intră în categoria de care vă spuneam mai sus: la suprafaţă este o persoană caldă, prietenoasă, tipul popular care oricând ar putea să obţină ce-şi doreşte. Dar care nu va ajunge niciodată să se ridice la nivelul potenţialului său, deoarece nu dă doi bani pe asta. Mai rău decât atât, îşi găseşte un partener bun în alcool şi chiar abuzează de acesta, de cele mai multe ori.

“Nothing lasts,” she says, and there’s a little crack in her voice. “You think it’s going to. You think, ‘Here’s something I can hold on to,’ but it always slips away.”

Sub această faţadă, însă, se ascunde un copil care se simte singur şi trist. Tatăl lui l-a abandonat, iar mama şi tatăl vitreg au uitat de existenţa sa – cu excepţia momentelor în care-l ameninţă că-l vor trimite la şcoala militară dacă nu se linişteşte şi nu revine pe calea cea bună. Prietenul lui cel mai bun nu vrea să mai ştie de el iar iubita l-a părăsit. Nimeni nu-l iubeşte şi nu are nevoie de el, se pare.

Aici îşi găseşte rolul în poveste Aimee. Fata care întotdeauna a avut nevoie de el cu adevărat, pentru a o ajuta să-şi pună viaţa în ordine şi să-şi recâştige încrederea în sine.

Doar că Sutter nu a ştiut niciodată de existenţa ei.

 Credeţi că, până la final, cei doi vor reuşi să-şi găsească echilibrul, ajutându-se unul pe celălalt?

Vă las să citiţi cartea şi să aflaţi.

Author: Andreea Rau

Visez cu ochii deschişi. Citesc. Scriu. Cânt, atunci când nu mă aude nimeni. Sunt fericită, uneori. Vreau să evadez din realitate şi să-mi construiesc o lume imaginară, în care să pot trăi. Sunt ca tine. Un simplu om.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *