The Man Who Loved Books Too Much: The True Story of a Thief, a Detective, and a World of Literary Obsession

The Man Who Loved Books Too Much: The True Story of a Thief, a Detective, and World of Literary Obsession
“After all, much of the fondness avid readers, and certainly collectors, have for their books is related to the books’ physical bodies. As much as they are vessels for stories (and poetry, reference information, etc.), books are historical artifacts and repositories for memories-we like to recall who gave books to us, where we were when we read them, how old we were, and so on.” 

Oare câți oameni citind titlul acestei cărți vor zice “ah,  ăsta-s eu” ? Când devine lectura o obsesie? Și oare îți poți da seama când depășești limitele normalului? Tu cât de departe ai fi în stare să mergi pentru a-ți satisface nevoile literare? Și cât de ușor se poate ajunge de la bibliofil la bibliomaniac și bibliokleptomaniac?

 Povestea realizării acestei cărți e la fel de fascinantă ca romanul în sine, granița din realitatea și ficțiune fiind aproape inexistentă și cititorul uitând că are de-a face cu fapte reale. Căutând informații online despre jafurile ce vizează cărți, autoarea a dat peste o mulțime de povești interesante, într-una din ele un agent Interpol mărturisind că acest tip de furt e acum mult mai răspândit decât cel ce implică alte arte. A devenit intrigată și convinsă să cerceteze mai de aproape fenomenul, fiind sigură că va aduna un material suficient de complex cât pentru realizarea unei cărți. Totul a început sub forma unui articol publicat de Allison Hoover Bartlett în 2006 în San Francisco Magazine, cu titlul “The Man Who Loved Books Too Much”, abia în 2009 fiind transformat într-un roman cu același nume. 

 “The difference between a person who appreciates books, even loves them, and a collector is not only degrees of affection, I realized. For the former, the bookshelf is a kind of memoir; there are my childhood books, my college books, my favorite novels, my inexplicable choices. Many matchmaking and social networking websites offer a place for members to list what they’re reading for just this reason: books can reveal a lot about a person. This is particularly true of the collector, for whom the bookshelf is a reflection not just of what he has read but profoundly of who he is: ‘Ownership is the most intimate relationship that one can have to objects. Not that they can come alive in him; it is he who comes alive in them,’ wrote cultural critic Walter Benjamin.” 

Părând un studiu al obsesiei și inspirat de The Orchid Thief, romanul scris de Allison e ca un joc de-a șoarecele și pisica printr-un labirint literar, jocul dintre John Gilkey un “serial stealer of books” și Ken Sanders, un dealer de cărți la care se face referire ca “bibliodick”.  Prin intermediul celor două personaje ne lăsăm prinși în mrejele unei subculturi aparte, povestea fiind, după cum explică al treilea personaj/autorul, “not only about a collection of crimes but also about people’s intimate and complex and sometimes dangerous relationship to books.” Aflăm despre un profesor din Nebraska, nevoit să doarmă într-un colțișor din bucătărie pentru a putea face loc celor 90 de tone de cărți. Sau despre un călugăr spaniol din sec. XIX și care a strangulat un om, înjunghiat alți 9 pentru a-și însuși cărțile lor. 

The Man Who Loved Books Too Much e un terra incognita al lumii cărților, întâlnirea dintre obsesia unui om față de cărțile rare,  eforturile altuia de a-l prinde și nu în ultimul rând femeia care a documentat totul. Gilkey, hoțul, în ciuda unui simț al moralității care te pune pe gânduri, e oarecum un personaj cu care poți empatiza, problema lui fiind una ce ține de tulburarea obsesiv-compulsivă, un fel de binge-bookstealing. Unii se folosesc de mâncare, tutun sau alcool atunci când sunt tulburați emoțional, în timp ce el, atunci când echipa sa favorită de fotbal pierde, simte nevoia de a fura câte o carte. Între anii 1999 și 2003, acesta a furat cărți în valoare de 100,000 $, alegându-le în special pe cele aflate pe Modern Library’s list of 100 best novels of all time.

Deși tema abordată ar putea să-i sperie pe unii, nu există nici un motiv pentru ca vreun posibil cititor să se îngrijoreze, paginile acestei cărți nu abundă în limbajul tehnic specific subiectului. Metodele folosite de hoții de cărți prezentate aici sunt o noutate nu doar pentru cititorul novice. Anecdotele pe același subiect, citatele strânse de la diverși dealeri de cărți sunt alte aspecte la fel de fascinante pentru care această carte nu trebuie ratată de nici un bibliofil care se respectă.

 

Author: Elena Silvana

Scriu și citesc, iar asta îmi ocupă tot timpul. Cred în anticipație și în curiozitate ca fiind cea mai pură formă de insubordonare. Nici o poveste nu poate fi spusă fără poezie. Arta nu ar trebui să fie separată de viață ca și cum ar fi prea prețioasă pentru utilizarea de zi cu zi. Poate tocmai de aceea deviza mea este: dream, create, inspire.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *