The Face of God

Roger Scruton este filosof, scriitor englez și om de televiziune, o figură marcantă a vieții intelectuale britanice. A scris despre situația țărilor comuniste și articolele lui au trezit interesul Occidentului asupra acestora. De asemenea, a fondat Grupul Conservator de Filosofie din Marea Britanie. Este o persoană fascinantă prin gama variată de cunoștințe pe care le deține, fiind specialist în artă, arhitectură, religie, filosofie și chiar industria vinului.

”The Face of God” este o carte de povestiri scurte, ce cuprinde șase capitole, lecturi susținute în 2010 în cadrul Gifford Lectures. În această carte accentul nu este pus pe religie, cât pe consecințele ateismului în societatea actuală. Autorul argumentează ideea că atât sacrul cât și transcedentalul sunt prezențe reale în viața noastră, care ne ajută să ne eliberă și să ne înțelegem scopul în această lume. Iar, cei care refuză să accepte aceaste forțe se auto-denumesc atei și vor de fapt să scape de judecata unei divinități posibile.

Scruton susține, urmând ideea lui Immanuel Kant, că fiinţele umane au o dimensiune transcendentală, un miez sacru, expus în capacitatea lor de auto-reflecţie. El e de părere că ne aflăm într-o eră de secularizare fără precedent în istoria lumii și că artişti/scriitori precum Rilke, TS Eliot, Edward Hopper şi Schoenberg și-au dedicat multă energie pentru recuperarea experienţiei sacre, dar în privat și nu ca o formă de conștiință publică. Roger Scruton militează împotriva doctrinei ateice, pe care o consideră auto-distructivă pentru societatea și cultura noastră.

Este puțin probabil ca argumentele lui Roger Scruton expuse în ”The Face of God” să convingă persoanele deja hotărâte că știința poate răspunde la orice întrebare cu privire la existența noastră, că nu au dreptate. Scopul autorului nici nu este acesta. Dar, pentru oricine are îndoieli Scruton va oferi răspunsuri care îl vor ajuta să găsească mai ușor drumul către credință. În plus, pentru cei care cred deja, cartea îi va oferi o lectură simplă și meditativă asupra divinității în care cred.

Author: Oana Misha

Dragostea pentru cărți mi-a ghidat drumul spre dezvoltarea de până acum și încă nu mi-am schimbat direcția. Îmi place să cred că orice om are o parte interesantă ce poate fi poate fi modelată cu ajutorul cărților. La fel cum poveștile cu zâne fac orice copil să crească frumos, la fel și adulții au nevoie de lectura potrivită pentru a face alegerile corecte în viață și pentru a-și dezvolta abilitățile. În munca mea la Books Express doresc să realizez o apropiere între oameni și cărți.

3 thoughts on “The Face of God”

  1. Credinciosii dintodeauna au incercat sa se convinga pe sine ca motivul pentru care noi, ateii, nu credem, este fie lasitate, fie rautate, fie “mana diavolului”. Iar individul asta nu se deosebeste cu nimic de multimea aceea de hulitori ignoranti care in mod tipic “crestinesc” ne judeca fara pic de empatie. O carte pe care o vor aprecia fix acei crestini carora le trebuie intarita “credinta” prin prezentarea imaginii unor oameni reci si lipsiti de suflet si rai, care se auto-demunesc “atei”. Pentru toti ceilalti dintre noi, aia care sunt constienti ca lipsa de credinta intr-o entitate supranaturala creatoare se datoreaza sinceritatii cu sine si dorintei de ratiune, cartea respectiva nu este decat inca un volum inutil si insultator, de aruncat pe imensul raft al cartilor identice cu ea. Faptul ca e filosof nu-mi spune absolut nimic: atata vreme cat el insusi crede in acel tatic celest si mai are si nesimtirea de a imparti judecati ateilor si a cauta “motive” pentru existenta lor (in ciuda faptului ca el nu face parte din grupul nostru, deci toate concluziile la care ajunge sunt doar “wishful thinking” si rationalizari ca sa doarma el mai bine noaptea si sa vanda carti), nu are absolut nici un drept de a-si exprima OPINIA de parca ar fi fapt.

    Daca esti un crestin (sau orice fel de teist) si crezi ca vei gasi adevar in paginile acestei carti, te sfatuiesc sa nu-ti arunci banii pe geam. Decat sa citesti sute de pagini despre atei, scrise de un non-ateu, mai bine sa-ti apun eu cum sta treaba: NU suntem speriati de o judecata celesta, NU uram “divinitatea”, NU suntem posedati si NU mancam copii. Nu avem cum sa ne fie frica sau sa uram chestiile alea din dogma crestina fiindca NU CREDEM CA ELE EXISTA. Nu inteleg de ce e atat de greu sa va intre-n cap lucrul asta: NU CREDEM IN EXISTENTA DIVINITATII, a ingerilor, a dracilor, a raiului si iadului. Va rog incetati sa va mai prefaceti ca stiti voi mai bine cum gandim noi, si ca noi DE FAPT chiar credem ca exista dar avem un fel de repulsie psihologica impotriva lucrurilor respective. Este penibil si copilaresc. Nu mai cautati sa va raspunda un credincios despre ceea ce (nu) crede un ateu, ca veti gasi numai raspunsuri stupide.

    Multumesc.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *