Tehnici de supraviețuire în condiții de vitrificare

ooode Octavian (Joacadeamine)

A doua experiență cu scriitori născuți după 1980 de anul acesta (după Paolo Giordano) a fost la fel de faină și m-am bucurat să găsesc încă un scriitor a cărui activitate viitoare să o urmăresc. Ali Shaw lucrează deja la al doilea roman, spune coperta iv, în timp ce lucrează la Bodleian Library în Oxford. Primul a urcat destul în sales rank de la publicare, în mai 2009; ‘The Girl with Glass Feet’ este un roman tare interesant, la limita între fantasy și realism magic, pe care-l recomand cu căldură celor care caută o poveste inedită pentru momente de visat cu ochii deschiși.

Povestea Idei MacLaird nu este cea mai fericită poveste pe care o veți citi. Premisele pentru un happy-ending de basm sunt acolo: avem o insula de geografie fictivă, ai cărei locuitori trăiesc într-un continuum rural în care găsim totuși fotografi amatori pasionați de fotografie digitală și o generație de academicieni care aduc studiilor clasice plusvaloare; avem o turistă frecventă pe insulă care se întoarce într-un tărâm în care umblă vorba că o creatură nebănuită transformă tot ce privește în creaturi albinoase – lucru cu care localnicii sunt obișnuiți și nu mai ridică sprânceana când văd un stol de ciori albinoase; avem și un emigrant japonez care crește shedu-insecte; avem și triunghiuri amoroase care părăsesc insula și revin cu speranța rezolvării conflictelor. Avem puțin plauzibila transformare a unei femei încet-încet în sticlă, de la picioare în sus, dar atâta vreme cât este prezentată realist poate că cititorul va avea aceeași reacție ca și personajele cărora li se face teribila mărturisire. O balanță inedită pentru mine între elementele realiste și cele de fantasy – cu mult sentiment à la ‘The Road’ a lui Cormac McCarthy – dar care ne convinge că tot ce am învățat din basme este prea puțin plauzibil pentru anii 2000: în ciuda căutării unui remediu, șansele de vindecare ale fetei cu picioare de sticlă scad pagină după pagină.

Ali Shaw lucrează sublim cu descrierea și cu dialogul, ceea ce face despărțirea de personaje dragi mult mai dificilă. Dar poate că asta este cea mai mică reușită a lui; narațiunea nu scade în intensitate nicio clipă, iar povestea de dragoste dintre Ida MacLaird și Midas Crook este poate una din cele mai frumoase povești despre dragoste și renunțare pe care le-am citit. Este vorba de aceeași dragoste pe care Ali Shaw o indică indirect ca fiind singura formă de supraviețuire atunci când o boală neconvențională îi atinge pe cei dragi.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *