„Mintea, în felul său propriu şi prin ea însăşi, poate face din paradis un infern şi din infern un paradis.” John Milton
Depersonalizarea poate fi cea mai fascinantă formă de alienare dacă o privim din afară, poate chiar utilă dacă ne referim la artiștii care pot profita de asemenea trăiri pentru a crea adevărate capodopere sau la activitățile militare în caz că-i dăm crezare locotenentului-colonel Dave Grossman, care în cartea sa, On Killing, sugera că antrenamentele militare creează în mod artificial în soldați acest sindrom de depersonalizare pentru a suprima empatia. Mai sunt și unii care susțin că depersonalizarea ar fi sinonimă cu starea aceea de Samadhi despre care vorbea Osho, cu iluminarea. Dar în rest, nu e altceva decât o doză suplimentară de stres, un factor care împiedică individul să trăiască o viață normală afectându-l pe toate palierele. Să vezi, să auzi, să atingi și totuși nimic din toate astea să nu-ți producă vreo senzație, să fii secat de emoții- nu cred că e ceva de dorit. Continue reading “Depersonalizarea. II. Aprofundare și tratare.”
