Fiecare om este o poveste

Oliver Sacks

Există oameni care „trezesc”, oameni care iau minţile, conştiinţele şi atitudinile aţipite, le curăţă de rugina corozivă a obişnuinţei, a comodităţii şi le redau prezenţa, forţa de a fi. De cele mai multe ori, ne împiedicăm de propriile noastre bariere de frici, nesiguranţe, prejudecăţi şi ajungem să ne convingem că sunt, de fapt, ziduri ridicate de viaţă, asistând pasivi la înălţarea lor dincolo de putinţa noastră de escaladare interioară.

Asta pentru a nu ne învinovăţi, pentru a nu ne gândi prea mult la uşile pe care le închidem, în timp ce vorbim despre libertatea coliviilor de sticlă pe care ni le construim – din care vedem lumea, dar fără a o lăsa să ne atingă.

Avem nevoie de ceilalţi pentru a fi întregi, nu este de-ajuns doar să-i privim, trebuie să-i întâlnim, să-i înţelegem şi să creştem împreună. Câtă vreme avem puterea să întindem o mână care să ceară ajutorul sau să ofere alinarea înseamnă că suntem încă în jocul ăsta de-a viaţa şi că putem schimba finalul poveştii.

Suntem norocoşi că putem alege între viaţă şi letargie, între a trăi în vis şi a ne trăi visurile, că putem descuia singuri porţile către oameni, că putem lăsa să intre lumina şi întunericul, că putem simţi frigul şi căldura şi că putem fi… Pentru unii oameni, această alegere nu există. Sunt captivii minţilor lor şi despre ei a vorbit poetul-neurolog Oliver Sacks în cartea de întâmplări din universul copleşitor al creierului uman – The Man Who Mistook His Wife for a Hat. Continue reading “Fiecare om este o poveste”

Cărţile de colorat şi adulţii

În America e mai mult decât un trend. Cărţile de colorat ocupă primele locuri în vânzări şi toată lumea e uimită. Una dintre explicaţiile cele mai logice este aceea că acest tip de cărţi îl îndreaptă pe om spre mindfulness, spre diminuarea stresului şi calmarea copilului interior; e ca un soi de detoxifiere digitală care încearcă să te repună în rostul firii şi să te aducă mai aproape de lucrurile importante pentru tine pe care, angrenat în vârtejul lumii, le pui deoparte ca pe nişte fragile bibelouri de porţelan.

Oamenii se deconectează de la stresul zilnic, îşi cumpără creioane şi colorează. Departe de a fi infantilizare, coloratul este un mijloc prin care ne flexăm muşchii creativităţii într-un fel care nu a mai fost folosit încă din anii când ne jucam cu plastilină. Şi probabil că este la fel de greu să explicăm fenomenul, pe cât de greu e să înţelegem gusturile în materie de lectură din ultimii ani (de exemplu, adulţii pasionaţi de genuri ca fantasy-ul sau comic books, considerate până nu demult apanajul copiilor).

Continue reading “Cărţile de colorat şi adulţii”