Pentru mulţi dintre noi, un ceas de linişte departe de lumea dezlănţuită înseamnă răgaz pentru lectură, întâlnirea, într-o carte, cu oameni, fapte şi întâmplări care ne ajută să reîncărcăm energiile consumate de prea mult concret, beton şi aglomeraţie.
Însă scriitorii, cei care operează cu utilajele grele ale imaginaţiei, au de cele mai multe ori nevoie tocmai de această ciocnire cu realitatea, pentru a se agăţa de muchiile vieţii, atunci când confecţionarea de universuri îi poartă prea departe.
Apicultură, colecţionarea de fluturi, cofetărie, pescuit, vânătoare, înot sau inovaţii tehnologice… Cam cu asta s-au ocupat în timpul lor liber câţiva dintre cei mai importanţi autori ai lumii, atunci când poveştile pe care le aşterneau pe hârtie îşi căutau propriul drum în sufletele cititorilor.
Îndepărtându-se de cuvintele care ne sunt nouă acum refugiu, cei care le-au făcut să danseze şi-au construit lumi dincolo de cele de hârtie.
Fie că au frământat cocă, au îngrijit stupi de albine sau au observat luni de-a rândul lichenii care îmbrăţişează copaci, scriitorii şi-au plămădit, din alte realităţi, noile rezerve de fantezie.
Şi, dintr-un pic de miere, puţin aluat şi un soi cu totul aparte de molii, au apărut, printre altele: The Bell Jar, Hope Is The Thing With Feathers sau Pale Fire.
Continue reading “Miere, cocă şi fluturi – ingredientele cărţilor”
Pentru prietenii apropiați era Syl, pentru familie Sivvie, iar noi restul o știm drept Sylvia Plath – fata care striga mereu la ceruri, dar nu i se răspundea, așa că uneori voia să fie ea Dumnezeu, să poată crea un univers întreg din nimic. Fiecare rând scris de ea sau despre ea este atât de încărcat emoțional încât rămâne o prezență palpabilă chiar și dincolo de moarte. Deși a folosit un stil confesiv, nu reflectă ideea de mărturisire, ci nevoia de exorcizare a trecutului și de a prelua controlul asupra prezentului. Sylvia găsise curajul de a realiza pe hârtie o anatomie a demonilor săi printr-o autoanaliză lucidă dusă până la cinism, scriind fățis, cu îndrăzneală, despre miriadele de energii întunecate ale vieții, pe care, oricât de familiare ne-ar fi, noi, majoritatea le negăm.