Efecte… speciale: paradoxul alegerii

În conferinţa sa faimoasă de la TED, Barry Schwartz începe prin a spune că o metodă foarte bună prin care se poate maximiza libertatea oamenilor este prin sporirea numărului de alegeri. “Cu cât oamenii au mai multe alegeri, cu atât au mai multă libertate”. Ideea esenţială în aceste cuvinte de început era demonstrarea faptului că atunci când oamenii au mai multă libertate, atunci ei pot duce un trai mai îmbelşugat.

Aflăm foarte devreme că viaţa, în integralitatea ei, este o chestiune de opţiuni. Doar că multitudinea de opţiuni duce la paralizie, mai degrabă decât la eliberare. Când avem prea multe lucruri din care să alegem, mintea noastră nu poate face faţă la presiunea la care este supusă şi astfel, ajungem să amânăm decizii importante ca aceea de a ne face o pensie privată sau a decide ce curs să adoptăm atunci când aflăm că avem o afecţiune care ne pune în pericol sănătatea. Oamenii care, odată, erau acolo să ne spună ce să facem (fie ei agenţi bancari sau medici), acum ne oferă doar opţiuni. Opţiuni care nu sunt puţine şi care ne pun în dificultate enormă.

Continue reading “Efecte… speciale: paradoxul alegerii”

Mulţi, dar… înţelepţi

Apropo de libertatea de gândire şi de faptul că oricare dintre noi are dreptatea lui, adevărul lui de netăgăduit, am citit asta pe undeva: „Fiecare om are dreptul la opinia mea”.

Ne e greu să ne îndoim de lucrurile pe care avem impresia că le ştim cu certitudine (oricât de abstracte ar fi) şi nu avem nevoie de prea multe informaţii pentru a ne forma o părere avizată despre orice: politică, economie, muzică, sport sau starea recoltelor pe timp de secetă/inundaţii/ adieri discutabile ale vântului.

Dăm verdicte, etichetăm, clasăm cazurile şi mergem mai departe, convinşi că deţinem răspunsurile atunci când ceilalţi dau din colţ în colţ. Uităm însă că mintea ne joacă feste, dă tot felul de erori logice, întinde capcane, ne face să ignorăm lucruri evidente (dar neaşteptate) şi să vedem ceea ce poate nici nu există, dar suntem pregătiţi să găsim. Pentru că lucrează asiduu în sprijinul prejudecăţilor, automatismelor şi obişnuinţelor noastre de gândire şi greu se lasă convinsă să dea la o parte rugina de pe vechile grile de interpretare.

Aşa că, deşi ne e de folos din când în când să ne izolăm în ungherele liniştite şi nepopulate ale vieţii, să mai stăm de vorbă cu noi despre noi, poate-ar fi bine să organizăm şi nişte zile ale porţilor deschise către lume. Pentru a verifica lucrurile pe care le-am descoperit închişi în minţile noastre.

Uneori, vocea celor mulţi nu doar că se face mai repede auzită, dar adeseori transmite mesajul corect, mai limpede, mai concret şi mai util decât strigătele disparate ale unor individualităţi. Un mesaj mai… înţelept. Este teoria pe care o dezvoltă James Surowiecki în The Wisdom Of The Crowds: Why The Many Are Smarter Than The Few, considerată de Malcolm Gladwell drept „cea mai sclipitoare carte despre afaceri, societate şi viaţa de zi cu zi pe care am citit-o în ultimii ani.” Continue reading “Mulţi, dar… înţelepţi”

Efecte… speciale: Pratfall sau când stângăciile te fac mai simpatic

Acum câţiva ani am fost la o petrecere de Crăciun organizată într-un restaurant. Nu-i cunoşteam pe cei prezenţi acolo, în afară de prietena cu care venisem; era o petrecere pentru clienţii localului respectiv. Spre final, un actor îmbrăcat în Moş Crăciun s-a plimbat cu microfonul în mână printre invitaţi rugându-i să cânte un colind (scopul fiind câştigarea unei excursii). Unii dintre cei prezenţi s-au eschivat în mod diplomat, dar nu au scăpat toţi. Printre cei vizaţi de Moş s-a aflat şi prietena mea. Care s-a ridicat roşie în obraji, a cântat un colind din zona ei, vădit foarte emoţionată. Cu toată stângăcia de care a dat dovadă, intervenţia ei a fost una dintre cele mai apreciate ale serii. Motivul, am presupus, a fost tocmai faptul că ea a îmbrăţişat starea în care se afla, chiar dacă nu era nici pe departe foarte favorabilă ei.

Continue reading “Efecte… speciale: Pratfall sau când stângăciile te fac mai simpatic”

Clubul de carte al lui Mark Zuckerberg

La începutul anului acesta, mogulul Facebook, Mark Zuckerberg, a anunţat într-o postare publică că îşi doreşte să citească o carte nouă la fiecare două săptămâni, interesat fiind de culturi inedite, de credinţe, istorii şi tehnologii.

Şeful Facebook este recunoscut pentru provocările anuale pe care şi le asumă an de an, iar printre cele mai faimoase se află decizia de a învăţa mandarina, de a cunoaşte în fiecare zi pe cineva care nu lucrează la Facebook sau aceea de a deveni vegetarian. 50,000 de oameni au venit cu sugestii înainte de începerea anului, iar dintre toate, şeful de la Facebook a ales-o pe cea cu a citi două cărţi pe lună.

Continue reading “Clubul de carte al lui Mark Zuckerberg”

Generaţia Peter Pan

De fiecare dată când mă duc în vizită pe la rude, aud aceleaşi întrebări (cele clasice, le ştiţi): “Dar tu când te măriţi?”, “Când o să vedem şi noi un nepoţel?”, “Cum, nu ţi-ai luat încă o casă? Păi, ce mai aştepţi? Trebuie să le faci acum, cât eşti încă tânără, mai târziu cine ştie dacă o să mai poţi.”

La vârsta mea, părinţii mei deja mă aveau pe mine, aveau o casă şi job stabil, cu planuri de viitor. Bunicii mei şi, în general, cei din generaţia lor, se căsătoreau imediat după 18 ani şi, până la 25, aveau deja 3-4 copii. Pe de altă parte, eu stau într-o garsonieră în chirie şi nu am niciun plan de măritiş sau de copii.

Inclusiv cărţile pe care le citesc sunt pentru adolescenţi, despre adolescenţi.

Şi se pare că nu sunt singura. Există o denumire pentru cei care se încadrează în descrierea de mai sus: generaţia Peter Pan. Cu vârste de la 25 la 40 ani, aici se încadrează toţi cei care nu vor o căsnicie, o investiţie majoră cu rate la bănci, un copil, cei care locuiesc singuri, cei care îşi aruncă banii pe excursii, vacanţe, petreceri, cluburi şi alte vicii.

Continue reading “Generaţia Peter Pan”

Love, no matter what

Ce faci atunci când copilul tău este diferit? Diferit de tot ce îți imaginai că va fi, diferit nu doar față de normele societății, cât și de tine.

“Să iubim nebuneşte tot ce străluceşte pe acest pământ, fiindcă altă viaţă nu ne este cunoscută.” – spune Euripide.

Andrew Solomon vorbeşte despre imperfecţiune. Despre toate formele ei, cunoscute şi necunoscute. Poate că am cunoscut persoane gay, poate am citit despre copii cu autism sau cu Sindromul Down, despre schizofrenie, despre copii născuţi cu defecte şi despre persoane cu dizabilităţi.

Dar atunci când tu, în familia ta, te confrunţi cu astfel de situaţii, atunci când copilul tău se naşte cu un defect pe care nu-l poţi ascunde, atunci ce faci?

Continue reading “Love, no matter what”

Sudhir Venkatesh și ‘jungla urbană’

Sudhir Venkatesh, un sociolog și etnograf citadin, de origine indiană, este în prezent profesor de sociologie şi studii afro-americane la Universitatea Columbia din New York. A scris diverse cărţi în care a analizat societatea americană ascunsă: “American Project. The Rise and Fall of a Modern Ghetto”, “Off the Books. The Underground Economy of the Urban Poor”, “Gang Leader for a Day: A Rogue Sociologist Takes to the Streets”. În noua sa carte, “Floating City: A Rogue Sociologist Lost and Found in New York’s Underground Economy” întâlnim diferite personaje pe care autorul le observă şi cu care chiar interacţionează: prostituate, dealeri, imigranţi, cămătari sau persoane publice, importante, ce aparţin elitei. Venkatesh este implicat în studierea graniţelor societăţilor, grupurile sociale marginalizate, îndepărtate, care şi-au creat propriul stil de viaţă în afara oraşelor. Continue reading “Sudhir Venkatesh și ‘jungla urbană’”