Ce-a văzut câinele

Oricât de mult am iubi pe cineva, nu putem înțelege tot ce se petrece în mintea celuilalt. Fiecare dintre noi are un univers interior complicat de exprimat în gesturi sau cuvinte, pe care poate ne-am dori să-l împărtășim cu oamenii dragi, dar nu găsim „instrumentele” pentru a face asta. Și-atunci rămâne nemărturisit, deși ne costă mult plimbarea asta de unii singuri prin ceea ce uneori e parcul de distracții, alteori tunelul groazei gândurilor noastre.

De-asta ni se întâmplă să spunem sau să auzim, din când în când: „Nu mă așteptam să reacționezi așa!”. Pentru că tot ceea ce vedem e manifestarea exterioară a unor mecanisme invizibile, care au alte norme decât cele pe care le putem noi pricepe și o libertate dincolo de puterea noastră de cuprindere. Din același motiv, ne e mai ușor să găsim justificări pentru acțiunile noastre, că doar știm procesul anevoios care a transformat ideile în fapte. În vreme ce, în cazul celorlalți, putem înțelege că din punctul A s-a ajuns în punctul B, dar cum și pe unde i-a purtat drumul, n-avem cum să știm. Iar de multe ori nici nu ne prea interesează.

Asta nu s-ar putea spune vreodată despre Malcolm Gladwell, pentru care destinația nu prea are importanță – drumul este singura miză. Considerat unul dintre marii gânditori moderni,  Gladwell este un călător printre povești, un explorator al fantasticului din banal, un rătăcitor printre cei care par să-și fi găsit locul, un artist al mirării în fața existenței, un spirit lucid și neliniștit, care și-a petrecut viața întrebând și povestind. Această curiozitate nesfârșită și bucurie de a cunoaște oameni-personaje se regăsește și în cartea sa – What the Dog Saw, o colecție de întâlniri cu cei care au schimbat mica bucățică de lume care le-a fost și le este scenă. Continue reading “Ce-a văzut câinele”

Cum să te faci om mare

Cursuri, ateliere, pliante, forumuri, conferinţe, cărţi, emisiuni, reviste, sesiuni de dezbateri etc., etc., etc. Parentingul pare să fii devenit o academie de studii aprofundate, la care vrem cu toţii să fim acceptaţi şi să absolvim cu diplomă de merit într-ale fericirii copiilor noştri. Doar că examenele se dau în fiecare zi, în fiecare clipă, şi doar trecerea anilor poate stabili cât de lin, de curat şi de frumos s-a făcut promovarea de la copil la adult.

Sunt o sumedenie de surse de informare şi pregătire pentru „meseria” de părinte, fiecare propunând o fişă a postului, cu tot felul de obiective, reguli şi un index precis al greşelilor sau ideilor inspirate.

Temători că nu-i vor putea oferi copilului lor toate şansele pentru a face ce-i place, a-şi descoperi talentul, pentru a-şi urma chemarea, a-şi face prieteni, pentru a fi curajos, încrezător şi bun, mai precis, că nu vor face tot ce trebuie pentru a-l face fericit sau capabil de a-şi afla fericirea, părinţii sunt tot mai dispuşi să reintre în sala de clasă a vieţii de familie pentru a învăţa mai multe despre o materie care nu poate fi predată: cum să creşti un om.

Dintre toate lucrurile pe care nu le ştim, pe care nu le înţelegem, cred că ăsta este unul dintre cele mai nobile care poate fi cercetat, răscolit, investigat: cum ne putem folosi de iubire pentru a aduce binele în lumea celor pe care îi iubim. Continue reading “Cum să te faci om mare”