Avem nevoie de dragoste şi de… banalitate

 

happ

Uneori obosim să ne răzvrătim împotriva bucuriilor banale, a fericirilor mărunte şi acceptăm stingheri emoţiile-clişeu. Atunci îndrăznim să ne simţim la fel ca alţii, renunţând la banderola de „cel special”, măcar pentru câteva clipe. Şi nu ne e deloc rău. Muzicianul britanic Jarvis Cocker vorbeşte într-un cântec despre faptul că oamenii par să aibă nevoie de complicaţii în vieţile lor şi că, atunci când nu au de vindecat rănile unei copilării grele, în care au fost traumatizaţi de părinţii lor sau de condiţiile în care au crescut, dezvoltă dependenţe şi inventează singuri suferinţe care să-i ajute să-şi cultive o personalitate.Se pare că dacă nu mergi permanent cu un norişor cenuşiu deasupra capului, cu un vortex de griji ale umanităţii sub picioare şi dacă nu eşti personificarea plină de voie-bună şi umor a atmosferei colorate din „Corbul” lui Edgar Allan Poe n-ai cum să fii profund, complex… Una peste alta, nu ai cum să fii un stâlp de bază al societăţii, dacă nu-ţi petreci majoritatea timpului încruntându-te la nimicnicia vieţii. Aşa că postările cu pisici şi căni de cafea pot să-ţi strice reputaţia, în orice moment.Eu cred că avem nevoie să ne amintim din când în când că „binele învinge”, că după orice noapte grea răsare soarele (chiar dacă nu-l poţi vedea din cauza ceţii), că dacă zâmbim lumea întreagă ne va zâmbi, că răsplata vine după faptă şi că un gând bun e primul pas spre fericire. Nu de alta, dar chiar dacă ne-am săturat de toate aceste manifeste ale optimistului anonim, nu e ca şi cum am fi învăţat ceva din ele. Pur şi simplu, sunt vitrine cu îndemnuri pe lângă care trecem fără a cumpăra nimic şi ni se pare agasant să primim mereu aceleaşi oferte prêt-à-porter, când ni se pare că viaţa noastră ar trebui să fie mai haute-couture. Nu dintr-un motiv anume, ci doar pentru a fi diferită.Probabil că de-asta sunt şi atât de multe cărţi motivaţionale, inspiraţionale, care să te ajute să te ajuţi. Trebuie să citim mult înainte să aplicăm măcar puţin din toate, pentru că ne lăsăm greu convinşi de faptul că simplitatea, generozitatea, bucuria de a trăi, toleranţa şi… banalitatea ar putea fi soluţia. Şi totuşi…Oprah Winfrey a mărturisit cândva că o astfel de carte i-a transformat viaţa, arătându-i că „miracolele sunt doar o schimbare de perspectivă”. Este vorba despre A Return To Love (linkul duce către CD-ul versiunea audio a cărţii) a lui Marianne Williamson. Continue reading “Avem nevoie de dragoste şi de… banalitate”

Micile victorii uriaşe

Vacanţa mult visată. Jobul pentru care te-ai pregătit toată viaţa. Iubirea pe care o aştepţi de pe vremea poveştilor cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Fericirea promisă celor buni. Sunt marile speranţe pe care le prindem straşnic de panourile minţilor şi sufletelor noastre, privind timid către ele din când în când, ca pentru a le face să se împlinească mai repede.În timpul ăsta, viaţa se întâmplă, iar noi suntem încă încurcaţi în maldărul de planuri importante, în care e greu să sortezi culorile priorităţilor. Tot aşteptăm: ocazii speciale, evenimente, întâlniri decisive, semne pe care să le descifrăm, oricât ne-ar da viaţa de înţeles că nu întotdeauna lucrurile sunt menite să se întâmple într-un anumit fel. Şi că, de foarte multe ori, o realizare importantă lasă în urmă suferinţe, dezamăgiri şi tristeţi mai mari decât o serie de eşecuri mărunte.În Little Victories: Perfect Rules for Imperfect Living, Jason Gay încearcă să descâlcească mecanismele întortocheate ale minţii noastre, cele care ne fac să ne dorim mereu altceva şi să nu apreciem suficient ceea ce deja avem. Clarificând, încă din introducere, că această carte nu-i va face pe cititorii săi să aibă abdomenul perfect, să slăbească dintr-o singură lectură vreo 20 de kg, să se îmbogăţească sau să găsească fericirea absolută, Jason Gay  (editor la Wallstret Journal) ne propune să redescoperim viaţa prin intermediul micilor victorii de fiecare zi. Cele pentru care nu primim diplome sau cine ştie ce recunoaştere, dar care ne ajută să mergem mai departe zâmbind. Pentru că nu ştim ce urmează şi, totuşi, ne încăpăţânăm să rămânem în picioare… Continue reading “Micile victorii uriaşe”

Eu: work in progress

500 Internal Server Error

Internal Server Error

SQLSTATE[08006] [7] FATAL: sorry, too many clients already [/export/www/be_new/lib/db/sql.php:519]