Exerciţiu în arta voyeurismului

Pentru mine, o fereastră e declanşator al curiozităţii. Oamenii vor vrea mereu să vadă ce e dincolo de ea, fie că priveliştea ce se desfăşoară în faţa ochilor e verde, industrial-urbană sau o combinaţie confuză între cele două.

Când călătorim, devine încă şi mai imperios să avem o cameră cu privelişte frumoasă. Adică dacă tot mergem la Florenţa, de ce să nu ne bucurăm de râul Arno din intimitatea odăilor noastre, ca în Cameră cu vedere? Sau, ajunşi în Franţa, oare nu am fi puţin dezamăgiţi dacă fereastra noastră nu ar da către una dintre piaţetele acelea fermecătoare sau dacă nu ne-ar înlesni accesul vizual direct către boulangeria din colţ care ne-a cucerit cu mirosul divin de croissante şi pâine bună? Educaţia estetică pe care ne-o face o privelişte frumoasă nu ar trebui trecută cu vederea (!); în fond, nu ştii niciodată când şi cum ai putea cade pradă sindromului Stendhal.

Continue reading “Exerciţiu în arta voyeurismului”

Jurnalele mele favorite

Anul acesta va fi al şaptelea an de când recitesc Jurnalul lui Mihail Sebastian. Nu mă laud, dar mă mândresc cu asta. Îl citesc primăvara, pe o bancă în parc, ca să fiu părtaşă pe cât se poate la zgomotul ierbii care creşte şi al mugurilor ce împing să iasă. Mi se pare că primăvara i se  potriveşte lui Sebastian. M-a prins Jurnalul pentru că e o frescă a unei lumi pe care mi-aş fi dorit să o cunosc. Datorită lui, “sufăr” de un paseism molcuţ, acea dulce nostalgie care ne înfioară după lucruri pe care nu le-am cunoscut direct. Îmi place tot sau aproape tot: după prima lectură n-am mai revenit la pasajele despre război, recitind doar inserţiile referitoare la Eliade, actori şi actriţe, Camil Petrescu şi evreitate, bucurându-mă în special de notele despre munca lui, despre piesele de teatru şi amorul pentru Leni Caler.

Continue reading “Jurnalele mele favorite”

Cum depăşeşti blocajele creative?

…sau pana de inspiraţie. Ştiţi voi, momentul ăla de care se tem toţi cei care au un job creativ, fie ei scriitori, copywriters, autori de articole etc. Când eşti într-o stare catatonică, iar vidul interior ţi-e cel mai bun prieten. Când eşti golit şi asta se-ntâmplă, bineînţeles, pentru că nu ai niciun dram de talent, fiindcă, dac-ai avea, ai putea să produci măcar un paragraf din ceea ce trebuie să scrii. Dar tu stai şi te gândeşti ce să mănânci la prânz sau dezvolţi o părere elaborată despre ce ai face dac-ai câştiga la loto ori dacă te-ai găsi în apropierea unei tornade. Şi cuvintele tot nu vor să se aşeze cursive unul după celălalt.

Continue reading “Cum depăşeşti blocajele creative?”

Daily Rituals

Preţuiesc mult rutina în viaţa mea. Îmi place constanţa dată de proiectele lungi pentru că pot să-mi urmăresc evoluţia, să ştiu c-am plecat de la punctul A şi acum sunt unde sunt. Cred, la fel ca una din autoarele prezente în cartea despre care vorbesc astăzi, că “rutina este o condiţie a supravieţuirii”.  

Daily Rituals este o carte despre circumstanţe, nu despre produsul finit, este despre ordine, superstiţii şi mici idiosincrazii, abundă în renunţări şi compromisuri. Mundanul are aici rolul principal. Şi dacă e multă viaţă, e şi multă anecdotă.

Continue reading “Daily Rituals”

Scriitori şi deciziile lor

Se spune cǎ nu poţi scrie bine despre pǎdure decât atunci când eşti în zgomotul şi viteza care caracterizeazǎ marile oraşe. Prin analogie (poate forţatǎ), scriitorii care au scris cǎrţile care ne-au ţinut sub vraja lor, ne-au înfuriat sau doar ne-au fǎcut sǎ reflectǎm, nu sunt deloc cei mai fericiţi dintre oameni.  Rândurile bune ies (şi) din conflicte interioare îndelungi sau afecţiuni mentale de tipul anxietǎţii, schizofreniei sau autismului.

Continue reading “Scriitori şi deciziile lor”

Grupul Bloomsbury, pepiniera intelectualǎ britanicǎ

Grupul Bloomsbury a fost o societate informalǎ de artişti, scriitori şi filosofi din Anglia edwardianǎ (de la începutul secolului 20) care au trǎit şi au lucrat în zona Bloomsbury din centrul Londrei. Membrii ei se numeau, neoficial, “Bloomsberries” şi, printre ei, îi regǎsim pe Virginia Woolf, E.M. Forster, Lytton Strachey, economistul John Maynard Keynes, pictoriţa post-impresionistǎ (şi sora Virginiei Woolf) Vanessa Bell sau poeta Vita Sackville-West. Aceştia se întâlneau la intervale neregulate de timp pentru conversaţie, studiu sau schimb de idei care întreţineau sau stimulau suflul creator.

Continue reading “Grupul Bloomsbury, pepiniera intelectualǎ britanicǎ”

Seducing the demon. Writing for my life

 “The notion of God brings us to the muse, the male writer’s form of the demon. The muse also embodies creativity. She’s fickle. She appears and disappears at will. We can’t control her. And because we can’t control her, we hate her as much as we love her. We try to summon her with sex, with falling in love, with mind-altering drugs. But the fact is, she won’t be summoned. She alights when she damn well pleases her. She falls in love with one artist, and then deserts him for another. She’s a real bitch” 

Seducing the demon începe ca un ghid pentru scriitorii aspiranți și se transformă într-un fel de memorii, o litanie a relațiilor eșuate, o analiză literară a unor scriitoare precum Sylvia Plath, Anne Sexton, sau Virginia Woolf, o expunere brută a luptei cu alcoolismul și depresia, dar mai ales a libertății sexuale, autoamăgirilor și greșelilor pe care le poate face un scriitor la început de drum. În comparație cu alți autori, ea nu a suprimat în confesiunile sale anxietatea, rușinea, ofensa, șocul sau înstrăinarea de familie, demonstrând că a rămas fidelă convingerilor și regulilor sale. Caracterul sexual pronunțat, cinismul și narcisismul Ericăi pot crea un mare disconfort cititorului care nu este obișnuit cu așa multă deschidere și onestitate. Cu atât mai mult cu cât, deși la început e percepută ca fiind o carte ce pare a se contempla pe sine, pe parcurs devine o carte despre tine și cele mai ascunse temeri pe care le ai. Continue reading “Seducing the demon. Writing for my life”

Cum să-ți seduci daimonul. Cele 21 de reguli pentru scris ale Ericăi Jong

“The job of a writer is to seduce the demons of creativity and make up stories.”

 Vă spuneam în articolul precedent despre aprecierea (altor scriitorii de renume) de care s-a bucurat Erica Jong, despre cele 20 de milioane de exemplare în care s-a vândut primul său roman, sau despre cât de mulți oameni au luat-o drept un model. Observând naturalețea cu care ea pendulează între ficțiune, non-ficțiune și poezie, nu putem să nu ne întrebăm care este secretul său. Desigur, există o mulțime de voci răutăcioase care consideră că Erica e doar o glumă a lumii literare, sau care șușotesc tot felul de picanterii despre cum și-a croit ea drumul spre succes. Nu vreau să vorbim despre astfel de lucruri, știți și voi că ”Gossip is the opiate of the oppressed.” Mai bine să avem încredere în faptul că peste 20 de cărți n-ar fi putut să fie scrise de vreo non-valoare și să luăm aminte la cele 21 de reguli pentru scris pe care ni le-a oferit în Seducing the Demon (o carte despre care vă voi povesti mai multe în curând): Continue reading “Cum să-ți seduci daimonul. Cele 21 de reguli pentru scris ale Ericăi Jong”

8 cǎrţi de citit despre aventura scrisului şi cititului

Fie cǎ suntem cititori de cursǎ lungǎ sau poate chiar cochetǎm uneori cu tainele scrisului, pasiunea noastrǎ poate fi pusǎ la încercare de diferite tipuri de blocaje, frustrante în esenţa lor, dar pe care reuşim sǎ le gestionǎm şi sǎ le acceptǎm ca parte din procesul creaţiei.

Cǎrţile de mai jos nu sunt neapǎrat terapeutice, de citit la greu, ci şi când planetele sunt frumos aliniate şi muzele sunt la locul lor, lângǎ noi, pentru şi mai multǎ inspiraţie şi elan. Continue reading “8 cǎrţi de citit despre aventura scrisului şi cititului”

Opt dintre scriitorii cu cele mai incitante vieţi amoroase

De fiecare dată când citim o carte, omitem să ne gândim și la autorul acesteia ca la o persoană reală și că pe lângă imaginea de scriitor există și una personală, cu o viaţă tumultuoasă și complicată în spatele acelor rânduri profunde lăsate în urmă. Mai jos este o listă cu scriitorii ce au avut cele mai suculente vieți amoroase, listă ce poate fi privită ca fiind inspiratoare pentru propriile noastre vieți, să mai renunțăm puțin la monotonia din spațiul intim.

     1. Sidonie- Gabrielle Colette
La 20 de ani s-a măritat cu un scriitor faimos la acea vreme, cu 15 ani mai în vârstă ca ea, Henry Gauthier Villars, pe care l-a părăsit după 13 ani de mariaj. Până în 1912 a avut tot felul de aventuri atât cu bărbați cât și cu femei, la 39 de ani măritându-se cu Henri de Jouvenel. Au avut împreună o fiică, dar au divorțat după ce Colette a avut o relație cu fiul ei vitreg în vârstă de 16 ani. În 1935 s-a măritat cu Maurice Goudeket, cu 17 ani mai tânăr ca ea, cu care a rămas până la moartea sa. Third time is the charm they say. 

  Continue reading “Opt dintre scriitorii cu cele mai incitante vieţi amoroase”