România mea secretă (interviu)

Pe Ioana şi pe Gabi le ştiu de la viajoa. De ceva timp, însă, Exploratorul Urban şi Aventurierul Zâmbăreţ au pornit un nou proiect, My Secret Romania prin care-şi propun să-i facă pe oameni să devină din ce în ce mai interesaţi de locuri unde tradiţiile sunt vii, iar natura – încă neatinsă. Poveştile lor sunt despre destinaţii mai puţin cunoscute din România, iar un factor deloc de neglijat este că fetele organizează şi excursii în locurile despre care vorbesc pe site. My Secret Romania vrea să inspire oamenii să pornească în road-trip-uri prin sătuce uitate de lume sau să se ducă voluntari pe un şantier arheologic, de exemplu. Ideea de bază ar fi să descopere acele locuri unde omul sfinţeşte locul şi să se întoarcă acasă plini de energie bună şi cu multe poveşti în tolbă. Pentru turiştii străini care şi-ar dori să ajungă şi în alte destinaţii în afara Văii Prahovei sau a bisericilor din Bucovina, site-ul va fi în curând disponibil şi în limba engleză. Mai multe despre proiectul acesta aflaţi în interviul de mai jos cu Ioana Pătrăşcoiu, jumătate din echipa My Secret Romania.

Continue reading “România mea secretă (interviu)”

Cum se simte un dramaturg englez în ruralitatea românească

Romanian Furrow, scrisă în anul 1933, este o mărturie încântătoare a tânărului englez Donald Hall, care vizitează România în căutarea unui stil de viață rural, autentic, pe care Europa de Vest nu-l putea oferi. Hall și-a dorit să participe activ la viața cotidiană a țăranilor, nu doar să viziteze. Continue reading “Cum se simte un dramaturg englez în ruralitatea românească”

Vunk: Vreau o țară ca afară

“Din afară, aș aduce puterea oamenilor de a zâmbi pe stradă, la semafor, în mașină, la coada, etc.Vunk

Interviu acordat Alexandrei Stănescu



În primul rând, felicitări pentru trofeul câştigat în weekendul trecut la Premiile Industriei Muzicale Româneşti: Best Rock. Cum v-aţi simţit pe scenă când aţi primit premiul şi cum aţi petrecut?

Mulțumim! Pe lângă o foarte mare bucurie am simţit şi o oarecare linişte, pentru că premiul acesta era singurul carre ne mai lipsea în 2011. Anul asta am câştigat toate premiile şi categoriile la care am fost nominalizaţi, este al 6-lea premiu. Iar de petrecut nu am petrecut în seara respectivă prea tare, pentru că de-a doua zi am intrat în vacanţă timp de două săptămâni şi am avut tot timpul să facem asta.

Cum a primit publicul noul album “Ca pe vremuri”, fiind lansat după o pauză destul de lungă?

“Ca pe vremuri” a fost lansat în noiembrie 2010, am lansat 7 piese de pe el, am făcut două turnee de promovare în ţară, în care am vândut aproape 5000 de bilete, cu cele mai multe dintre concerte fiind sold-out, am lansat cea mai mare campanie socială pornită de la un cântec, “Vreau o ţară ca afară” şi, după cum am spus mai devreme, am câştigat 6 premii de pe urma albumului: a fost primit mai bine decât ne așteptam.

Ce vă displace cel mai mult în România şi ce aţi “aduce” de afara?

Ne displac oamenii care îi asteaptă pe alţii să miște ceva să se schimbe lucrurile în bine. Ne displace mentalitatea că “numai la noi se întâmplă asta….” şi stau cu mâinile în sân fără să încerce să schimbe ceva în jurul lor. Sunt multe care ne displac, de-aici şi instinctul de a scrie cântecul. Dar suntem şi siguri că oamenii, dacă au exemple și un minimum de condiții, vor gândi și vor acționa altfel. Din afară, aș aduce puterea oamenilor de a zambi pe stradă, la semafor, în mașină, la coadă, etc.

În 2009, aţi început să cântaţi în formula de trei, după o scurtă pauză. Cum l-aţi întâlnit pe Gabi, cel mai nou membru al formaţiei ? Se simţea lipsa unei chitare? 🙂

Nu se simțea lipsa tehnică a unei chitare, ci mai mult a unui echilibru pe scenă şi ca spirit de trupă. Pe Gabi l-am cunoscut când lucram împreună cu el la producţia pentru “Artificii pe tavan”.  Am văzut foarte repede că suntem cam din aceeaşi lume, şi umană şi artistică, aşa că integrarea în formaţia noastră a venit de la sine.

E adevărat că aveţi mai multe fane? 🙂 “Vă urmăresc” la concerte?

Ca o trupa de băieţi care se respectă, da, avem multe fane. Şi există mai multe găşti de fane care încearcă să ajungă la toate concertele noastre, ele nefiind din Bucureşti sau nelocuind în acelaşi oraş. Se creează o atmosferă foarte bună, pozitivă la concertele noastre şi o oarecare dependență: a noastră de public şi a publicului de noi.

Care e povestea extinctorului din videoclipurile voastre?

Extinctorul a “apărut” prima dată întâmplător, în primul nostru “Independent”, şi, ca să nu pară o greșeală, Tudor Giurgiu, regizorul multor clipuri Vank, la acea perioadă, a hotărât să îl folosim în toate clipurile lucrate cu el.

Cu ce trupe româneşti sunt prieteni, aşa apropiaţi, să vă întâlniţi la concerte?

Suntem buni prieteni cu cei de la Bere Gratis.

Aveţi timp şi de lectură sau măcar de un film-serial, cu toate concertele? Ce le-aţi recomanda cititorilor?

Suntem fanii seialului “Two and a Half Men” şi “Seinfeld”. Preferinţele legate de filme sunt foarte împărţite, toţi patru fiind personalităţi diferite. La fel se întâmplă şi cu cărţile, de-asta, pe drum, în turnee, fiecare dintre noi trebuie să-şi ia altă carte, pentru că nu avem aceleaşi gusturi:)

Vunk.ro
Facebook.com/VunkOfficial