Starea de bine şi modelul PERMA

Noi toţi vrem, mai presus de orice, să fim fericiţi. Când suntem fericiţi suntem mai deschişi oportunităţilor de tot felul, reuşim să construim relaţii pline de însemnătate şi, deloc de trecut cu vederea, ne simţim bine în pielea noastră, cu ceea ce suntem, cu ce gândim şi simţim. Cu toate acestea, fericirea e o stare care ne scapă de cele mai multe ori, iar concentrarea excesivă pe ea ne poate frustra şi ne poate lăsa cu un permanent sentiment de neîmplinire.

Continue reading “Starea de bine şi modelul PERMA”

This is how you lose her. Junot Díaz și anatomia unui infidel

This Is How You Lose Her

„You must learn her. You must know the reason why she is silent. You must trace her weakest spots. You must write to her. You must remind her that you are there. You must know how long it takes for her to give up. You must be there to hold her when she is about to. You must love her because many have tried and failed. And she wants to know that she is worthy to be loved, that she is worthy to be kept. And, this is how you keep her.” 

Cred că e mai mult de un an de când, căutând diverse articole, fac ce fac și mereu ajung la This is how you lose her, cartea lui Junot Diaz. Era inevitabil să mă enervez la un moment dat și să o iau drept un semn, hotărându-mă în cele din urmă să o citesc, poate cu mult prea multe așteptări. N-a fost deloc precum speram, dar să zic că nu mi-a plăcut ar însemna să mint. This is how you lose her nu este o carte sexistă, deși a fost scrisă în acest mod pentru că autorul a vrut să aducă la cunoștință profundul sexism care ne penetrează societate și adesea rămâne neadresat, pentru că „not eveything that is faced can be changed, but nothing can be changed until it is faced.”

 Diaz se referă la scrisul său ca fiind un proiect aliniat feminismului, simțind nevoia unei astfel de abordări tocmai pentru că 99% din reprezentările masculine în literatură sunt eronate, sanitizate. Dimensiunea sexistă se conturează aici datorită faptului că acesta nu încearcă să-și transforme textul într-o parabolă, o poveste moralizatoare, ci preferă să rămână suficient de subtil încât să provoace contradicții. Nu cred că am putea să-l considerăm pe Junot Diaz un misogin având în vedere că a declarat faptul că majoritatea bărbaților care încearcă să creeze personaje feminine eșuează lamentabil, în timp ce unei femei în vine mult mai ușor să dea naștere unui personaj viu, indiferent de genul ales.

 „When she smiles niggers ask her for her hand in marriage; when I smile folks check their wallets.”  Continue reading “This is how you lose her. Junot Díaz și anatomia unui infidel”

Autorul săptămânii: Helen Fisher

Helen Fisher predă antropologia la Universitatea Rutgers din New Jersey (SUA) şi studiază comportamentul şi relaţiile interumane.

În baza ocupaţiei şi a studiilor sale de până acum, Fisher este considerată cel mai bun expert (din lume) în ceea ce privește biologia iubirii şi atracţia. În 2005 a fost angajată de match.com pentru a-i ajuta să pună bazele chemistry.com – un site de online dating care se laudă că ar şti să-i aducă aproape pe cei care se potrivesc, în baza informaţiilor pe care le au despre personalitatea, educaţia, gusturile şi comportamentul acestora.

“Falling in love was not really a choice; it just struck me.”

Continue reading “Autorul săptămânii: Helen Fisher”

Fereastra Johari sau cum sǎ te înţelegi mai bine

Fereastra Johari este un instrument creat de Joseph Luft şi Harrington Ingham în 1955 care este folosit pentru o mai bunǎ înţelegere a propriei persoane şi a relaţiilor cu ceilalţi. Este un model simplu prin care putem compara ceea ce credem noi despre noi înşine şi ceea ce cred alţii despre noi.

Continue reading “Fereastra Johari sau cum sǎ te înţelegi mai bine”

Think a little – Change a lot…

De ce ar trebui să ținem o oglindă în bucătărie? De ce în orice birou ar trebui să existe măcar o plantă? Cum îți dai seama că cineva te minte și ce ar trebui să faci? De ce să ții un creion în gură te face mai fericit? Psihologul Richard Wiseman răspunde la toate aceste întrebări în .

De obicei cărțile de dezvoltare personală nu se află pe lista mea de lectură pentru că majoritatea crează așteptări nerealiste și sunt bazate doar pe experiența personală a autorului fără o bază științifică. Sau așa cum arată cartea despre care vorbim mai departe uneori chiar se folosesc de mituri urbane.

este o carte de dezovoltare personală, dar puțin diferită: totul se bazează pe studii științifice verificabile și nu de puține ori de-a dreptul fascinante. Wiseman adună și explică pe înțelesul tuturor studii psihologice cu aplicabilitate directă în viața de zi cu zi și prezintă exerciții foarte simple sau schimbări minore de comportament care pot avea rezultate spectaculoase. Continue reading “Think a little – Change a lot…”