Despre identități fabricate, feminism, misoginism cultural și monștrii artei în 6 romane excepționale

„My plan was to never get married. I was going to be an art monster instead. Women almost never become art monsters because art monsters only concern themselves with art, never mundane things. Nabokov didn’t even fold his own umbrella. Vera licked his stamps for him.”

Suntem în primele zile ale lunii ianuarie, momentul acela în care majoritatea oamenilor încă se concentrează asupra realizărilor de până acum sau se gândesc la rezoluțiile ce și le-au propus pentru noul an. Nu-mi trec prea multe prin minte. Singurul lucru care mă frământă este întrebarea „cum poate o femeie împăca pasiunea pentru artă cu micile realități domestice?” Când vine vorba de artiștii de sex masculin acestora parcă li se cuvinte ca o lege, ca un drept din naștere să fie aroganți, combativi, solitari, absorbiți de propria lume fictivă și în mare parte detașați de orice obligații sociale, casnice. În timp ce din partea femeilor se așteaptă ca ele să pună viața domestică pe primul plan, păstrând arta ca pe un accesoriu pentru ocazii speciale. Această dilemă mi-a trezit interesul pentru următoarele romane care încearcă să-i caute un răspuns sau cel puțin să-i surprindă toate nuanțele: Continue reading “Despre identități fabricate, feminism, misoginism cultural și monștrii artei în 6 romane excepționale”

Dark City sau despre memoria noastră fictivă

“Au ridicat trădarea la rangul de artă, /arta de a trăi viața altcuiva./ Pentru a-mi altera memoria,/ au inventat somnul, o moarte mică,/ nu știau că realitatea se poate deriva în vise,/ amintindu-mi de Oro și caietul nostru naiv./ Atunci, ca să-mi exorcizeze visul, m-au exilat/ într-un ospiciu confortabil, numit realitate.” 

Memorie și ficțiune. Ai impresia că le poți separa, că știi care e una și care e cealaltă, chiar și atunci când se întrepătrund. Adevărul e că te înșeli, totul e fals și adevărat în același timp pentru că ceea ce s-a întâmplat cu adevărat și ce îți amintești că s-a întâmplat sunt două lucruri diferite. Amintirile, după cum au dovedit-o numeroase studii, nici măcar nu sunt întotdeauna ale tale.

“If you prize your memories, don’t write them down (because that solidifies them forever in a form that freezes out all others).”

Îți amintești de câte ori te-ai certat cu cineva asupra unei amintiri comune? Cât de frustrant era faptul că acea persoană susținea o versiune diferită de a ta și cum aveai impresia că minte, că te manipulează și întoarce lucrurile după cum îi cade mai bine. Dacă ți se întâmplă des, poate că acum ar fi cazul să încetezi a mai crea conflicte din așa ceva pentru că nu e vina nimănui. Adevărul nu e nici la tine și nici la celălalt. Indiferent cui îi aparține, fiecare amintire e alterată de o mulțime de factori externi și interni, de persoanele cu care intră în contact, atât de trecut cât și de contextul în care revine.

Continue reading “Dark City sau despre memoria noastră fictivă”

10 lucruri pe care credeai că le știi

You think you know how the world works, but you really don’t. You move through life forming opinions and cobbling together a story about who you are and why you did the things you did leading up to reading this sentence, and taken as a whole it seems real. From the greatest scientist to the most humble artisan, every brain within every body is infested with preconceived notions and patterns of thought which lead them astray without them knowing it. So, you are in good company. No matter who your idols and mentors are, they too are prone to spurious speculation.”

You are not so smart, avertizează cartea jurnalistului David McRaney. Fiecare din noi se crede o ființă rațională și logică, capabilă să vadă lumea așa cum este în realitate. De fapt, ne amăgim singuri. Și asta e ok până la un anumit punct pentru că ne ajută să nu ne pierdem mințile. Oricât am nega, tot creierul reptilian e cel care ne controlează pentru a ne asigura supraviețuirea. Astfel că, involuntar și inconștient, facem tot felul de acțiuni care ne asigură stabilitatea, ne oferă un sens, un scop sau o explicație, fabricăm amintiri, facem analogii incorecte iar de cele mai multe ori luăm decizii fiind influențați (fără să știm) de tot ce ne înconjoară. Iată câteva idei preconcepute pe care le avem majoritatea: Continue reading “10 lucruri pe care credeai că le știi”

Youth Without Youth

”Problema nu este realitatea lumii exterioare, ci realitatea obiectivă a dublului sau a îngerului păzitor. Este adevărat?

Foarte adevărat, nu pot crede în realitatea obiectivă a persoanei cu care stau de vorbă; o consider dublul meu.

Într-un fel așa și este. Dar asta nu înseamnă că nu există în chip obiectiv, independent de conștiința a cărei proiecție se arată a fi.”

Ştiaţi că Francis Ford Coppola e fanul lui Mircea Eliade?

Ei bine, Youth Without Youth e rezultatul “întâlnirii” dintre marele regizor american şi intelectualul de excepție al neamului românesc. Youth without youth este ecranizarea nuvelei “Tinereţe fără tinereţe”, scrisă de Mircea Eliade, filmul cu care Francis Ford Coppola a revenit după 10 ani de inactivitate. Continue reading “Youth Without Youth”