Eleanor & Park

Poţi găsi iubirea până şi în cele mai neaşteptate locuri. Cum ar fi, de exemplu, pe scaunul unui autobuz care te duce la şcoală în fiecare zi.

‘Park noticed the new girl at about the same time everybody else did. She was standing at the front of the bus, next to the first available seat. The new girl took a deep breath and stepped farther down the aisle. Nobody would look at her. Park tried not to, but it was kind of a train wreck/eclipse situation.’

Din viaţa lui Eleanor lipsesc multe: o familie unită, iubirea, solidaritatea fraţilor săi, un tată (dar nu cel vitreg, care îi terorizează pe toţi şi le dă ordine), muzica. Fata cu părul roşu, cu trăsături frumoase, imperfectă, plinuţă, timidă, iubeşte muzica. Este singura ei evadare din realitatea cruntă în care este forţată să trăiască.

‘XTC was no good for drowning the morons at the back of the bus. Park pressed his headphones into his ears. Tomorrow he was going to bring Skinny Puppy or Misfits. Or maybe he’s make a special bus tape with as much screaming and wailing on it as possible.’

Park are tot ce-şi doreşte de la viaţă: prieteni, o familie normală, care îl iubeşte, şi muzica.

Ceea ce îi atrage cei doi împreună.

Park descoperă că familia poate fi altfel decât cea în care a crescut el. Şi că iubirea nu cunoaşte diferenţele rasiale, nici cele de statut social.

“Holding Eleanor’s hand was like holding a butterfly. Or a heartbeat. Like holding something complete, and completely alive.”

Poţi pierde pe cineva în cele mai neaşteptate momente. Ieri vă ţineaţi de mână şi vă zâmbeaţi timid. Astăzi, jucăriile fraţilor ei din faţa casei au dispărut împreună cu întreaga familie iar ea este doar un gând frumos.

‘He’d stopped trying to bring her back.

She only came back when she felt like it, in dreams and lies and broken-down déjà-vu.

Like, he’d be driving to work, and he’d see a girl with red hair standing on the corner – and he’d swear, for half a chocking moment, that it was her.’

Autorul săptămânii: David Levithan

Poate că l-aţi cunoscut pe David Levithan prin cărţile minunate pe care le scrie. Poate doar aţi auzit despre el, însă nu sunteţi convinşi încă dacă să-l citiţi sau nu.

Ei bine, pentru asta suntem aici. Să vă facem cunoştinţă cu viitorii voştri autori preferaţi.

Pe pagina sa oficială, la categoria “About me”, scrie: “You Probably Think This Page is About Me”. Ei bine, foarte puţine sunt scrise despre viaţa sa, dar multe despre cărţile sale.

S-a născut în 1972, a absolvit Brown University şi prima sa carte a fost publicată în 2003. A avut o copilărie frumoasă, o adolescență minunată şi, în prezent, este un om mulţumit şi fericit cu ceea ce are. Singurele sale vicii au fost Dr. Pepper şi serialele. Nimic ieşit din comun.

Continue reading “Autorul săptămânii: David Levithan”

Autorul săptămânii: Jessi Kirby

“It seems to me that the experiences that stay with you, the things you’ll always remember, aren’t the ones you can force, or go looking for. I’ve always thought of those things as the ones that somehow find you. But what I realize, here, now, is that it’s not actually making the choice that takes courage. It’s facing it afterward. Owning up to it, whether it’s good or bad.”

Jessi Kirby: scriitoare, fostă profesoară de engleză, fostă bibliotecară. Iubeşte cafeaua, ciocolata şi plaja. Îşi petrece timpul liber împreună cu familia, în Orange County, California şi încearcă să alerge în fiecare zi pentru a se menţine în formă şi pentru a-şi pune ordine în gânduri.

Moonglass” a reprezentat debutul autoarei în anul 2011 – o poveste despre familie, despre pierderea unui părinte şi despre noi începuturi:

“Anna’s life is upended when her father accepts a job transfer the summer before her junior year. It’s bad enough that she has to leave her friends and her life behind, but her dad is moving them to the beach where her parents first met and fell in love–a place awash in memories that Anna would just as soon leave under the surface.”

Continue reading “Autorul săptămânii: Jessi Kirby”

The Storyteller

“Go away princess. Leave your outlaw alone. You won’t change him… go away, Anna, far away, and don’t ever come back. The fairy tale doesn’t have a happy ending.”

A fost odată ca niciodată o prinţesă cu inima de diamant, care locuia singură pe insula ei. Prinţesa era fericită şi mulţumită de viaţa pe care o avea numai că, într-o zi, o focă a ieşit din apă şi a avertizat-o că insula ei minunată se va scufunda. Prinţesa trebuia neapărat să se urce pe cel mai înalt vârf de pe insulă ori se va îneca. Sau, cel mai bine, prinţesa ar trebui să se urce pe vasul pe care l-au pregătit pentru ea şi să părăsească insula.

Prinţesa, cuminte şi înţelegătoare, a ascultat de focă şi s-a urcat pe vas. Însă viaţa pe mare nu era atât de uşoară. La tot pasul o urmăreau pericole cum ar fi, de exemplu, vasul piraţilor care încearcau să fure inima prinţesei.

Continue reading “The Storyteller”

Cele mai populare cărţi ale anului 2013

“Fairy tales are more than true: not because they tell us that dragons exist, but because they tell us that dragons can be beaten.”

A trecut deja jumătate de an. Până acum, avem o listă bogată şi promiţătoare de cărţi, autori contemporani, poveşti reale sau paranormale. Vă invit la lectură, ca apoi să împărţim împreună impresii despre cele mai drăguţe cărţi din listă, ce v-a plăcut şi ce aţi vrea să mai citiţi.

“I declare after all there is no enjoyment like reading! How much sooner one tires of any thing than of a book! — When I have a house of my own, I shall be miserable if I have not an excellent library.”

Continue reading “Cele mai populare cărţi ale anului 2013”

Povestea unei fete

Întotdeauna cele mai prosteşti greşeli pe care le facem în viaţă ne vor urmări şi îşi vor lăsa amprenta asupra noastră, mai ales dacă se întâmplă în adolescenţă şi mai ales – mai ales – dacă află toată lumea ce-ai făcut. Chiar şi părinţii.

Story of a girl” este o lecţie de viaţă. Este o întâmplare povestită de o adolescentă, este chiar întâmplarea ei. Nu e uşor să lupţi cu cei din jurul tău la treisprezece ani şi să-i convingi că eşti o persoană bună atunci eşti prins făcând ceva rău sau nepermis. Oamenii te arată cu degetul şi se grăbesc să te judece, chiar dacă nu te cunosc atât de bine şi ar trebui să-şi vadă de treaba lor.

“Forgetting isn’t enough. You can paddle away from the memories and think they are gone. But they will keep floating back, again and again and again. They circle you, like sharks. Until, unless, something, someone? Can do more than just cover the wound. ”

Continue reading “Povestea unei fete”

Courtney Summers

“The sooner you make a mistake and learn to live with it, the better. You’re not responsible for everything. You can’t control the way things end up.”

Despre Courtney Summers nu s-au auzit foarte multe pe la noi. Încă nu a ajuns să aibă cărţile traduse în limba română. Însă asta nu ar trebui să fie o piedică în a cunoaşte autoarea. Cu atât mai bine, cărţile scrise în engleză şi citite în limba în care au fost scrise nu îşi pierd farmecul şi savoarea. Ştim cu toţii că prin traducere se pierde mult.

Astfel, vă fac cunoştinţă cu Summers. Nu ştiu de ce, dar poza ei îmi spune că parcă seamănă cu Sylvia Plath, cel puţin la expresia feţei, la privire. Nu vi se pare?

Continue reading “Courtney Summers”

First friend. First girl. Last words

Pe John Green l-aţi cunoscut aici. Sau poate cu altă ocazie, în altă carte.

Am mai scris despre el că este magicianul contemporan al cuvintelor. Citind cărţile sale şi puţin din autobiografia sa, am aflat că nu are copii. Menţionez asta deoarece numai un om care are copii poate să dezvolte şi să creeze o lume imaginară atât de perfectă cum o face el, în care dialogurile între adolescenţi să pară naturale, ca și cum ai citi despre colegii tăi de liceu.

Spre exemplu, Jonathan Safran Foer a menţionat că sursa de inspiraţie vine de la Sasha, fiul său. Dar nu, John Green este un copil în pielea unui adult. Un copil inteligent, plin de imaginaţie, energie şi dragoste pentru viaţă. Tind să cred că John Green nu este doar autorul cărţilor sale, ci şi o parte din fiecare personaj principal. E ca şi cum ar fi scris despre copilăria lui, sau poate despre copilăria şi aventurile pe care şi-ar fi dorit să le trăiască.

Looking for Alaska nu este o carte despre călătorii sau geografie aşa cum aţi fi înclinaţi să credeţi. Miles “Pudge” Halter este un adolescent obsedat de ultimele cuvinte rostite de autori celebri.

Continue reading “First friend. First girl. Last words”

Despre iubire şi alţi demoni

Jonah Griggs, dacă exişti cu adevărat, aş vrea să te cunosc.

“Jonah Griggs.
Not just a name but a state of mind I never want to revisit, although I do keep him at the back of my mind for those times I get me hopes raised about something. So then I can slap myself into reality and remind myself of what happens when you let someone into your sacred space. Jonah Griggs is my second reminder to never ever trust another human being. My mother was first.”

La naiba, Melina Marchetta, iar m-ai lăsat suspinând după personaje masculine ficţionaleContinue reading “Despre iubire şi alţi demoni”

Extrem de tare și incredibil de aproape

“We need enormous pockets, pockets big enough for our families and our friends, and even the people who aren’t on our lists, people we’ve never met but still want to protect. We need pockets for boroughs and for cities, a pocket that could hold the Universe.”

Suferinţa unui copil este de o mie de ori mai dureroasă decât cea a unui adult. Şi nu mă refer neapărat la intensitate, nici la durerea pe care o resimte copilul. Mă refer la durerea pe care o simte un adult, mai ales un părinte, atunci când copilul lui suferă. Dacă este ceva nedrept pe lumea asta, este suferinţa copiilor, care ar trebui să aibă ani liniştiţi şi frumoşi, lipsiţi de griji, cel puţin până la maturizare.

“What about guns with sensors in the handles that could detect if you were angry, and if you were, they wouldn’t fire, even if you were a police officer?”

La cei nouă ani pe care-i are, Oskar Schell străbate New York-ul în căutarea tatălui tău. Nu se aşteaptă nicio secundă să-l găsească în carne şi oase, deoarece ştie cu certitudine că tatăl lui a murit în atentatele de la 11 septembrie. Oskar speră să-l găsească în oamenii pe care îi întâlneşte, în locurile pe care le străbate, în indiciile pe care crede că tatăl său i le-a lăsat.

Continue reading “Extrem de tare și incredibil de aproape”