Construiesc lumi și ne invită să pășim în ele. Folosindu-se de regulile neîmblânzite ale fanteziei și de pârghii interioare fragile, necunoscuți ne devin dragi, prin cuvintele în care ne îmbracă realitatea, și își află locul printre bucuriile, singurătățile, tăcerile și neliniștile noastre.
Scriitorii aprind scântei în minți și inimi, făcându-ne conștienți de faptul că fiecare personaj descoperit poartă cu el o bucățică din umanitate, din noi, dar și din cel care le-a așternut pe hârtie. Astfel că citim fiecare pagină aproape complice, pentru că dincolo de ce se spune se ascunde tensiunea plăcută a ce doar se bănuiește, nerostindu-se niciodată.
În culisele semnelor de întrebare ridicate de personaje și replici-mesaj, de cărți-misiune, se află mai mereu curioși cercetători ai laboratorului unei povești, ai lumii care naște lumi.
Biografiile marilor artiști ne îngăduie să străbatem culoare sufletești întortocheate, pe care adesea ne ciocnim de prejudecățile noastre, descoperind ferestre pe care nu le-am deschis, în spatele cuvintelor. Arthur Miller – A Life sau The Radbury Chronicles sunt doar două dintre cărțile care încearcă să dezvăluie sforile manevrate de scriitori pentru a face literatura să (ne) vorbească.
De multe ori, viețile reflectate devin povești și oamenii devin personaje, chiar și în cele mai documentate volume biografice. Așa se întâmplă și cu aceste volume în care emoția domină istoria. Dar asta face întâlnirea cu „realitatea” și mai fascinantă, pentru că în spatele oricărei parafe oficiale se ascunde misterul unei inimi care nu poate fi arhivată. Continue reading “Scriitori-păpușari și poveștile lor”
Ştii că e ceva special, pentru că nu ai mai simţit asta vreodată. Nu seamănă cu nimic din ceea ce ai trăit până acum şi, printre gândurile tale, se strecoară neliniştea că vraja s-ar putea risipi. Poveştile care încep frumos au uneori prostul obicei de a nu-şi ţine promisiunea, dar speranţa se încăpăţânează să se agaţe de muchia trapezului, ignorând plasa de siguranţă.
Biblioteca rămâne un loc magic în care se împletesc poveşti deosebite, cărțile par să șușotească când treci pe lângă ele, implorându-te să le atingi cotoarele coperților, să le gâdili pentru a se deschide și pentru a-ți pune în faţă o nemărginire de lumi. De-a lungul timpului biblioteca a avut momente când a fost ignorată, lumea preferând să își cumpere cărțile și nu să le împrumute. Astfel, peste inima bibliotecii s-a așternut praful, cărțile au trecut într-o stare de amorțeală cruntă, tresărind de fiecare dată la vedere unui rătăcit printre culoarele încețoșate în căutarea unui secret.
