Citeşte şi tremură!

Ni se întâmplă tuturor, câteodată, să simţim nevoia sinistrului, a insidiosului. Pentru că viaţa noastră e aşezată şi efectiv lipsită de pericole iminente, ne cufundăm în atmosfera grotescă, nenaturală sau pur şi simplu înfiorătoare a unui film de groază sau a unui thriller care ne va suci minţile garantat. Mie, personal, vreau să mi se facă frică. Da, mă uit la filme de tipul ăsta când e soare puternic afară şi când pot să acced vizual toate colţurile din camera unde sunt, dar uneori, simt nevoia unei astfel de evadări.

Psihologii pretind că facem asta din mai multe motive: e diferit faţă de toată rutina din viaţa noastră, putem încălca, chiar şi doar imaginativ, nişte norme sociale, căutăm puţină adrenalină, e un mod controlat de a ne speria şi de la o distanţă sigură.

Pentru psihoanalişti, e un test bun al tuturor gândurilor latente şi fricilor din copilărie care există încă în noi, ca un soi de arhetipuri ale răului. Cu ajutorul lor am putea intra în contact cu o zonă a personalităţii noastre, necunoscută şi neexplorată. Dar când te uiţi la câteva episoade din Fringe şi apoi visezi monştri şi alte lucruri supranaturale şi înfiorătoare, parcă n-ai mai vrea să deranjezi zona aia din tine, ci s-o preferi nezgâlţâită şi nedeflorată. Ne alegem distracţia în funcţie de ce vrem să mişte în noi, de cum vrem să ne afecteze.

Continue reading “Citeşte şi tremură!”

The Dunning Man


Câteodată ai nevoie de o poveste bună. Deschizi cartea, te dezbari de toate chingile sociale şi plonjezi. Câteva ore mai târziu, e deja aproape dimineaţă, ochii-ţi sunt însă alerţi şi trepidezi din cap până-n picioare. Ai fost într-o carte bună.

The Dunning Man a apărut în octombrie trecut şi a fost unul dintre cele mai apreciate debuturi ale lui 2014. E o colecţie scurtă de povestiri explozive, despre alcool, dorinţă şi viaţă. E o carte unde cuvintele sunt puţine, dar impactul lor este colosal, iar atmosfera- captivantă. Personajele sunt oameni aflaţi la graniţa socialului, excelent conturaţi şi, mai ales, lăsându-ţi impresia că sunt cu adevărat vii, că trăiesc şi respiră lângă tine. Anti-eroi prin excelenţă, oamenii din proza lui Kevin Fortuna sunt pe punctul de a face alegeri care se pot dovedi periculoase, iar poveştile lor de viaţă ne aduc aminte că nu există alb şi negru, bun sau rău, ci că totul este mult mai complex şi mai ales crud.

Poate că nu vei putea neapărat să relaţionezi sau, cel puţin, nu în totalitate, dar stilul lui Fortuna este unul covingător pentru că, încă de la început vizualizezi şi oamenii, şi locurile. Puterea descriptivă a autorului chiar te transportă în diferite spaţii şi timpuri. Limbajul e concis, plin de profunzime şi observaţii sociale reale. Şi pentru că această colecţie a fost îndelung lăudată pentru capacitatea de a-i face pe cititori să-şi imagineze fiecare detaliu, nu avem decât să dăm crezare zvonurilor: cartea va fi ecranizată curând, cu scenariu şi regie semnate de Michael Clayton.

Continue reading “The Dunning Man”

Recomandare: Closure, Limited

Closure, Limited
”Closure Ltd.” este povestea ce dă titlul acestei colecții de povestiri scurte din universul terifiant World War Z. În poveste Max îl intervievează pe șeful firmei care îi răzbună pe supraviețuitorii războiului asasinând foștii acatatori zombi ai acestora. Scrise în stilul binecunoscut al lui Max Brooks poveștile sunt o combinație de horror, dramă și comentariu socio-politic.

 

Este o carte!

‘Este o carte!’ îi tot repetă maimuța prietenului măgar care nu mai știe ce înseamnă o carte, iar când o vede pe maimuță utilizând acest ‘obiect’ devine curios.

 It’s a book a lui Lane Smith este o poveste ilustrată, aparent destinată celor mici. Însă autorul prezintă cu umor și pe placul copiilor, o problemă de care ne lovim, noi, adulții în actualitate și anume conflictul dintre digital și tradițional.

Astfel, personajele principale sunt o maimuță, care preferă să citească o carte în liniște și măgarul care este foarte modern și stă toată ziua pe laptop, pe internet, pe site-urile de socializare etc. Din cauza faptului că trăiește într-o lume digitală, măgarul a uitat ce este o carte și cât de ușor se utiliează astfel că începe să-i pună tot felul de întrebări enervante maimuței, cum ar fi ‘Cum dai scroll? Nu ai nevoie de parolă?’ la care maimuța îi tot răspunde ‘Este o carte!’.

 

 

Autorul a mărturisit că nu a vrut să facă o carte filosofică ci pur și simplu, să atragă atenția asupra faptului că tehnologia, de care devenim dependeți într-o mare măsură, nu trebuie să ne împiedice să uităm de lucrurile tradiționale, precum un vinil sau o carte.