Eroii de lângă noi

Poate că Blanche DuBois, din A Streetcar Named Desire, avea dreptate şi tot ce ne trebuie este un strop de bunătate din partea străinilor. Pentru a nu ne pierde încrederea în lume şi ale sale. Puţină generozitate cu siguranţă nu a făcut rău nimănui…  dimpotrivă, a ancorat speranţe în pământul ăsta greu de lucrat al realităţii.

Avem nevoie de modele, de oameni-hotar, de rădăcini şi de ochi ridicaţi spre cer. Avem nevoie să fim atenţi la cei care inspiră fără a instrui, la cei care animă fără a zdruncina, la cei care motivează fără a împinge de la spate, la cei care încep prin a se schimba pe ei înşişi, înainte să deşurubeze mecanismele vieţii şi să le predea altora lecţii de transformare în 10 paşi şi-un status.

Ne încurcăm în cuvinte care ambalează faptele după cum ne vine mai uşor, şi ne convingem că dacă spunem un lucru e ca şi cum l-am făcut pe jumătate.

Doar că, în faţa unei lumi care şi-a pierdut cumpătul, cuvintele devin zgomot de fond. Ăsta e momentul în care avem cea mai mare nevoie de eroi. Însă nu dintre-aceia care se prefac din roboţi în maşini, apoi în păienjeni sau reporteri zburători la Daily Planet. Ci de cei buni din noi…

Gândindu-se la realitatea pe care o au de desluşit copiii lui, Jonas şi Lila, atunci când vor creşte, Brad Meltzer, unul dintre cei mai cunoscuţi autori de thriller-uri şi cărţi de suspans din lume (The Inner Circle, The Zero Game, The Book of Lies etc.), s-a gândit ce sfaturi le poate da celor mici. Cum să-i facă să priceapă dezordinea, răsturnările, suferinţa, dar şi frumuseţea vieţii, cum le-ar putea vorbi despre felul în care ei pot îndrepta neajunsurile. Aşa că le-a dedicat două volume despre oameni simpli care au făcut lucruri extraordinare: Heroes for My Son şi Heroes for My Daughter.
Continue reading “Eroii de lângă noi”

Micile victorii uriaşe

Vacanţa mult visată. Jobul pentru care te-ai pregătit toată viaţa. Iubirea pe care o aştepţi de pe vremea poveştilor cu Feţi-Frumoşi şi Ilene Cosânzene. Fericirea promisă celor buni. Sunt marile speranţe pe care le prindem straşnic de panourile minţilor şi sufletelor noastre, privind timid către ele din când în când, ca pentru a le face să se împlinească mai repede.

În timpul ăsta, viaţa se întâmplă, iar noi suntem încă încurcaţi în maldărul de planuri importante, în care e greu să sortezi culorile priorităţilor. Tot aşteptăm: ocazii speciale, evenimente, întâlniri decisive, semne pe care să le descifrăm, oricât ne-ar da viaţa de înţeles că nu întotdeauna lucrurile sunt menite să se întâmple într-un anumit fel. Şi că, de foarte multe ori, o realizare importantă lasă în urmă suferinţe, dezamăgiri şi tristeţi mai mari decât o serie de eşecuri mărunte.

În Little Victories: Perfect Rules for Imperfect Living, Jason Gay încearcă să descâlcească mecanismele întortocheate ale minţii noastre, cele care ne fac să ne dorim mereu altceva şi să nu apreciem suficient ceea ce deja avem. Clarificând, încă din introducere, că această carte nu-i va face pe cititorii săi să aibă abdomenul perfect, să slăbească dintr-o singură lectură vreo 20 de kg, să se îmbogăţească sau să găsească fericirea absolută, Jason Gay  (editor la Wallstret Journal) ne propune să redescoperim viaţa prin intermediul micilor victorii de fiecare zi. Cele pentru care nu primim diplome sau cine ştie ce recunoaştere, dar care ne ajută să mergem mai departe zâmbind. Pentru că nu ştim ce urmează şi, totuşi, ne încăpăţânăm să rămânem în picioare… Continue reading “Micile victorii uriaşe”

Ce-a văzut câinele

Oricât de mult am iubi pe cineva, nu putem înțelege tot ce se petrece în mintea celuilalt. Fiecare dintre noi are un univers interior complicat de exprimat în gesturi sau cuvinte, pe care poate ne-am dori să-l împărtășim cu oamenii dragi, dar nu găsim „instrumentele” pentru a face asta. Și-atunci rămâne nemărturisit, deși ne costă mult plimbarea asta de unii singuri prin ceea ce uneori e parcul de distracții, alteori tunelul groazei gândurilor noastre.

De-asta ni se întâmplă să spunem sau să auzim, din când în când: „Nu mă așteptam să reacționezi așa!”. Pentru că tot ceea ce vedem e manifestarea exterioară a unor mecanisme invizibile, care au alte norme decât cele pe care le putem noi pricepe și o libertate dincolo de puterea noastră de cuprindere. Din același motiv, ne e mai ușor să găsim justificări pentru acțiunile noastre, că doar știm procesul anevoios care a transformat ideile în fapte. În vreme ce, în cazul celorlalți, putem înțelege că din punctul A s-a ajuns în punctul B, dar cum și pe unde i-a purtat drumul, n-avem cum să știm. Iar de multe ori nici nu ne prea interesează.

Asta nu s-ar putea spune vreodată despre Malcolm Gladwell, pentru care destinația nu prea are importanță – drumul este singura miză. Considerat unul dintre marii gânditori moderni,  Gladwell este un călător printre povești, un explorator al fantasticului din banal, un rătăcitor printre cei care par să-și fi găsit locul, un artist al mirării în fața existenței, un spirit lucid și neliniștit, care și-a petrecut viața întrebând și povestind. Această curiozitate nesfârșită și bucurie de a cunoaște oameni-personaje se regăsește și în cartea sa – What the Dog Saw, o colecție de întâlniri cu cei care au schimbat mica bucățică de lume care le-a fost și le este scenă. Continue reading “Ce-a văzut câinele”

Ce-am mai citit prin stele

Intrarea lui Marte într-o zodie sau alta pare să ne dea peste cap toate planurile. Moment în care sperăm să se sesizeze Venus și să reechilibreze energiile astrale, pentru a ști dacă mai are sens să mai avem vreo așteptare de la următoarele faze ale lunii.

Între îmbărbătare, revoltă și resemnare, horoscopul zilnic ne scrie poveștile de teamă, iubire, furie și împliniri, lăsându-ne să integrăm, printre extrasele de text, acțiuni și decizii care să ne personalizeze parcursul astrologic.  Pentru fiecare dintre noi, verdictele despre dragoste, sănătate, bani și carieră se dezvăluie altfel la drum de seară și în cazul în care prezicerile nu se adeveresc, trebuie să redefinim contextul și să lăsăm planetele să își vadă de drum.

Dar oare cât de apropiate sau de îndepărtate de adevărurile noastre sunt aceste fraze izolate despre conjuncții și alinieri de stele? Și în ce măsură caracterul nostru poate fi cuprins într-o descriere amănunțită despre capricorn sau bivoli de lemn?

În cartea Astrology for Writers: Spark Your Creativity Using the Zodiac, Corrine Kenner vorbește despre tipologiile de personaje pe care autorii de ficțiune le pot construi cu ajutorul zodiacului, din arhetipuri, simboluri și predestinări. Astfel, având conturate trăsăturile definitorii, poți pricepe mai ușor ce resorturi le îndeamnă să acționeze, în ce fel să reacționeze și care sunt scopurile călătoriei lor pe pagină. Și astfel, cuvintele își află logica.

Bineînțeles că există și excepții, dar oare cum ar descrie zodiacul câteva dintre marile personalități ale lumii? Continue reading “Ce-am mai citit prin stele”

Permis de port-cuvinte

Sunt zile în care cuvintele pe care le auzi sunt doar nişte înlănţuiri de litere şi sonorităţi inofensive, iar în altele aceleaşi cuvinte se transformă într-un buldozer furibund care-ţi demolează realitatea. Fie pentru a înălţa „un pod mai trainic şi mai frumos”, fie pentru a-l distruge pe cel bun din tine. Pot fi „vorbe, vorbe, vorbe” sau cuvinte care sângerează.

Se tot spune că nu contează ce se întâmplă, ci atitudinea pe care o ai faţă de ce ţi se întâmplă. Doar că emoţiile se cam încurcă în butoane din când în când şi deşi te antrenezi mental să reacţionezi într-un fel sau altul, un cuvânt poate să declanşeze vitregii sufleteşti pentru care nici centura neagră de 10 dan în meditaţie şi gândire pozitivă nu ţi-ar fi de folos.

Oamenii nu-şi dau mereu seama că poartă cu ei cuvinte-scut, cuvinte-mângâiere, cuvinte-torpilă, cuvinte-pansament, cuvinte-pumnal, cuvinte-praştie, cuvinte-speranţă, cuvinte albe ş.a.m.d. Că toate vorbele lor pot clădi sau frânge ceva, în tine, în ei.

Aşa că le folosesc fără permis de port-cuvinte, azvârlindu-le aiurea în stânga şi în dreapta, nemaiavând timp, interes sau chef să vadă în ce inimi nimeresc şi ce daune produc.

Continue reading “Permis de port-cuvinte”

CONCURS: Cele mai populare cărți de dezvoltare personală

Update: Numele câștigătoarei este Roxana Cătălina. Felicitări!

Vă mulțumim frumos pentru participare și vă așteptăm și la concursurile noastre viitoare.


 

Am selectat pentru voi cele mai citite și mai dezbătute cărți de dezvoltare personală în ultima lună. Vi le recomandăm cu drag. 

Voi cum ați defini “dezvoltarea personală”? Răspundeți la întrebare printr-un comentariu și precizați ce carte dintre cele de mai jos v-ar plăcea să câștigați.

Continue reading “CONCURS: Cele mai populare cărți de dezvoltare personală”

Despre Muză și Imaginație

 Probabil că vi se întâmplă de multe ori, aşa cum mi se întâmplă mie, să aveţi momente în care inspiraţia să vă prindă în tren. Sau în metrou/autobuz. Sau în timpul unei întâlniri. În cele mai nepotrivite momente, când vă spuneţi “ Ideea asta trebuie să o ţin minte neapărat, să scriu despre ea acasă”.

Ajunşi acasă, ne aşezăm repede-repede în faţa monitorului, deschidem o pagină nouă în word şi…aşteptăm. Şi aşteptăm. Şi aşteptăm. Pentru că “the moment” is gone. Inspiraţia ne-a părăsit şi ne chinuim să legăm o singură propoziţie, care parcă nu are sens.

Ei bine, în acele momente, când simţim că muza ne-a părăsit şi că nu suntem capabili să scriem ceva bun, chiar atunci creativitatea nu încetează să ne surprindă. Secretul este să nu ne lăsăm descurajaţi, să nu ne simţim înfrânţi. Există câteva trucuri pe care le putem folosi în aceste situaţii fără inspiraţie.

Continue reading “Despre Muză și Imaginație”

The Devil Wears High Heels?

Urlete, uneltiri și sabotări. Toate acestea sunt inevitabile într-un birou unde femeile sunt majoritare, deoarece acestea nu se sfiesc să își impună punctul de vedere și să pună piedici celorlalți în cel mai răutăcios mod cu putință. Desigur, surprinzător sau nu, cele mai frecvente ținte ale femeilor sunt tot femeile. Acest lucru se întâmplă și pentru că ele trebuie să lucreze de două ori mai mult decât bărbații pentru a avansa în funcție. Continue reading “The Devil Wears High Heels?”

Cum găsești jobul perfect pentru tine

Locul de muncă ideal este acela la care te duci cu plăcere și munca pe care nu o faci pentru bani. Chiar dacă pare prea idealist, în termeni realiști găsirea unui loc de muncă care se potrivește cu abilitățile, cunoștințele și personalitatea ta nu este un lucru atât de dificil dacă știi  unde te-ai potrivi. De asemenea, trebuie să știi că nu există locul de muncă ideal, că e posibil să nu-ți placă în fiecare zi, dar să fii dispus să te implici total și să accepți și zilele mai puțin bune. Continue reading “Cum găsești jobul perfect pentru tine”

Cât durează cei 7 ani de acasă?

Știți de ce se spune că un copil este oglinda părinților săi? Nu, nu pentru că are ochii căprui ca tatăl și părul blond ca al mamei, ci pentru că fiecare părinte își pune amprenta asupra personalității copilului său încă din primele luni de viață. Părintele își proiectează asupra copilului său toate visele și speranțele sale, toate principiile de viață, dar și toate frustrările acumultate de-a lungul vieții. O mare parte din acestea pot fi transmise involuntar, însă cu efecte ce pot marca mai multe generații la rând. Continue reading “Cât durează cei 7 ani de acasă?”