O anatomie a halucinațiilor

Hallucinations

„The potential for hallucination is present in us all, a vital part of the human condition.” 

Cine n-a auzit vreodată pași pe scări, ferestre sau uși care se trântesc fără motiv, sau în care pare să bată cineva, cine n-a văzut umbre mișcându-se fără sens, obiecte care nu sunt acolo, sau a simțit o mână rece, eventual cu gheare, plimbându-i-se pe spate? Contrar opiniei generale, halucinațiile apar mult mai des decât am crede, numai că din cauza stigmatizării acestui tip de percepție, câți ar fi dispuși să recunoască? Să nu uităm că în cultura modernă halucinațiile sunt adesea asociate cu nebunia, în timp ce în trecut, ca în cazul Ioanei d’Arc erau văzute drept semnul unui om aflat în contact cu divinitatea. Dacă ne gândim la halucinații, la propriile noastre experiențe, ne vin în minte o mulțime de întrebări precum: Unde se termină revelația și unde începe halucinația? Dacă halucinația e reală pentru persoana care o experimentează, ce este atunci realitate? Prin cât de multe experiențe halucinatorii am trecut oare fără ca măcar să ne dăm seama (mie mi-a luat vreo 10 ani să descopăr că forma aceea luminoasă care mă fugărea nu fusese o experiență supranaturală, ci pur și simplu imaginația bogată combinată cu sugestia)? Care e valoare, sensul acestor halucinații?

„One does not see with the eyes; one sees with the brain.”

Oliver Sacks, cel pe care probabil îl știți datorită cărții The Man Who Mistook His Wife for a Hat and Other Clinical Tales, scrie cu drag și considerație față de pacienții săi, fiind foarte deschis și sincer despre propriile experiențe, axându-se pe o  literatură psihiatrică ce vizează cazurile marginale ale acesteia. Tratând experiențe magice în termeni științifici, cu probabilitatea de a-ți modifica modul în care percepi lumea, Hallucinations este o antologie sau anatomie a halucinațiilor, o incursiune lucidă pe teritoriile mlăștinoase ale acestora, care demonstrează puterea minții de a proiecta în afară acele lucruri pe care are nevoie să le vadă, faptul că suntem la mila celor trei kilograme de materie cenușie care se ascund sub o claie de păr, deși creierul e departe de a fi un organ demn de încredere în ceea ce privește percepția. Suntem determinați a fi mai atenți la ce anume acordăm atenție, întrebându-ne mereu cum ne-am putea demonstra că ceea ce percepem ca fiind real chiar e real. Continue reading “O anatomie a halucinațiilor”

10 lucruri pe care credeai că le știi

You think you know how the world works, but you really don’t. You move through life forming opinions and cobbling together a story about who you are and why you did the things you did leading up to reading this sentence, and taken as a whole it seems real. From the greatest scientist to the most humble artisan, every brain within every body is infested with preconceived notions and patterns of thought which lead them astray without them knowing it. So, you are in good company. No matter who your idols and mentors are, they too are prone to spurious speculation.”

You are not so smart, avertizează cartea jurnalistului David McRaney. Fiecare din noi se crede o ființă rațională și logică, capabilă să vadă lumea așa cum este în realitate. De fapt, ne amăgim singuri. Și asta e ok până la un anumit punct pentru că ne ajută să nu ne pierdem mințile. Oricât am nega, tot creierul reptilian e cel care ne controlează pentru a ne asigura supraviețuirea. Astfel că, involuntar și inconștient, facem tot felul de acțiuni care ne asigură stabilitatea, ne oferă un sens, un scop sau o explicație, fabricăm amintiri, facem analogii incorecte iar de cele mai multe ori luăm decizii fiind influențați (fără să știm) de tot ce ne înconjoară. Iată câteva idei preconcepute pe care le avem majoritatea: Continue reading “10 lucruri pe care credeai că le știi”

Syrup

”Marketing (or mktg, which is what you write when you’re taking lecture notes at 200 words per minute) is the biggest industry in the world, and it’s invisible. It’s the planet’s largest religion, but the billions who worship it don’t know it. It’s vast, insidious and completely corrupt.”  

Alături de filmele cu vampiri, zombi, scenarii apocaliptice sau mai nou mania ecranizării unor romane, se pare că și filmele despre marketing și branduri sunt în trend (The Joneses, Branded). Era și cazul, având în vedere că trăim într-o societate consumeristă în care marketingul e un rău necesar fiind folosit pentru a ne face să cumpărăm tot felul de lucruri pe care nu le vrem cu adevărat, de care nu avem nevoie, dar suntem convinși că trebuie să le avem. Dorințele și emoțiile noastre sunt manipulate pentru profitul altora. Continue reading “Syrup”