Inimi așternute pe hârtie

letters

A fost o vreme în care, pentru a-i putea spune cuiva că nu ești de acord cu ce a făcut, a gândit, a scris sau a spus, nu era de ajuns să clickezi pe un buton de comment și să lași vorbele să se reverse necontrolat pe ecran, în fraze dezafectate. Trebuia să-ți iei timp, să-ți alegi cuvintele, să le ambalezi pentru comunicare, să le treci îngrijit pe hârtie, cu atenție la forme și sensuri, să le dai drumul în lume însoțite de mintea ta. Apoi, să afli orarul poștalionului, prețul expedierii misivei și să aștepți răbdător câteva săptămâni pentru a afla ce impact a avut scrisoarea ta asupra destinatarului și dacă ai „combătut” cum trebuie.

Asta se întâmpla într-o galaxie nu foarte îndepărtată:), pe vremea în care cuvintele aveau greutate și nu erau risipite la întâmplare, pe primul venit. În care supărările reproșate în scris însemnau ceva, de-asta meritau investiția de timp și energie, și în care dorurile se măsurau în pagini pătate de lacrimi, din care nu se înțelegea mai nimic, pentru că sufletul se imprima în hârtia udă.

Acum, doar gândul de a sta la coadă la poștă pentru a plăti vreo factură ne dezarmează, pentru că ne-am obișnuit să ne fie ușor. Până și e-mail-urile au ajuns să ni se pară o chestie învechită, când avem tot felul de aplicații de mesagerie în timp real. Doar că mai avem nevoie și de emoția așteptării, de curiozitate, de neliniște, poate că nu toate întrebările pe care le adresăm ar trebui să primească un răspuns instant. Unele ar trebui să se așeze puțin în mințile celor cărora li le adresăm. Bineînțeles, nu mă refer la vreo cerere administrativă, care ar fi bine să fie soluționată în mai puțin de 30000 de zile lucrătoare. Însă aici e singurul loc în care timpul tot are răbdare, chiar dacă oamenii nu…

Sunt câteva colecții de scrisori ale unor autori celebri, care vorbesc despre ei cu o altă sinceritate decât cărțile pe care le-au scris. Pentru că în ele ni se dezvăluie vulnerabili, curajoși, trufași, umili, îndrăgostiți, înșelați, printr-un singur personaj, care reunește scăderile și mărețiile unei lumi, ale unui om. Continue reading “Inimi așternute pe hârtie”

Iar luni? Să sperăm!

Azi e luni. Tot luni. Ce zi de… început. Se spune că nici iarba nu creşte, norocul nu-şi grăbeşte paşii pe strada noastră şi că e mai bine să aşteptăm cuminţi să treacă, pentru că orice încercare de-a te lua la trântă cu această parte a calendarului e sortită eşecului.

Şi, totuşi, atunci când vine vorba de schimbarea unor comportamente în vieţile noastre, ne amăgim cu gândul că nici o altă zi n-ar fi mai potrivită pentru a o lua de la capăt: diete, noi iubiri, următoare drumuri profesionale, alte atitudini faţă de cei din jur, reevaluarea vieţii aşa cum o ştiam – toate promit că or să ni se lege mult mai bine dintr-o luni, mereu luni, dar mai niciodată acea luni.

E foarte interesantă această asociere a începutului de săptămână cu permanentele reînceputuri din viaţă, mai ales că se spune că partea bună a zilei de luni este că se întâmplă doar o dată la şapte zile.

Anxietate, melancolie, depresie, oboseală, dar şi speranţă, oportunitate, încredere, şansă – cam despre asta e vorba în prima dimineaţa de după weekend, când realitatea îşi recaută coordonatele între ce este şi ce ne-am dori să fie.

Cred că este ziua de la care avem cele mai multe pretenţii, mai ales că soseşte după vreo 48 de ore de bine, de-aia îi vine şi atât de uşor să ne dezamăgească.

Dar depinde doar de noi dacă ne folosim energia pentru amintiri şi dezolări sau pentru a trăi în fiecare clipă, pe care nu trebuie s-o umplem cu minute, promisiuni, întâlniri, ci cu viaţa noastră.

Aşa cum e ea, chiar şi lunea. Continue reading “Iar luni? Să sperăm!”

Ghid de creştere a mamelor

Oscar Wilde spunea că „singurul lucru bun pe care-l poţi face cu un sfat este să îl dai altora. Ţie n-are la ce să îţi folosească”. Şi pentru că lumea e plină de lucruri şi intenţii bune, sfaturile (contradictorii) zboară în toate direcţiile, astfel că trebuie să ai grijă să te laşi nimerit doar de cele care-ţi sunt cu adevărat necesare. Deşi e greu să te fereşti din calea avalanşelor verbale, prăvălite de unde te aştepţi mai puţin.

Sunt o grămadă de binevoitori mai mult sau mai puţin anonimi, pe care şcoala vieţii, absolvită cu diplomă de merit, îi îndreptăţeşte din oficiu să-şi dea cu părerea despre tot ceea ce nu cunosc. Şi sunt mereu, la doar o răsuflare distanţă, înarmaţi cu toate certitudinile de care (n-)ai nevoie.

Asta este de neevitat mai ales atunci când vine vorba despre creşterea copiilor. Deşi nu există o metodă patentată sau un prototip ideal 😀 , vecini de cartier (sau poate doar de oraş), vânzători, necunoscuţi din parc sau autobuz nu se lasă intimidaţi de faptul că nu ştiu nimic despre tine, copilul tău sau familia ta, şi aruncă dezinvolt cu sfaturi, impresii şi sugestii, apăsându-i pe umeri responsabilitatea de educare a tinerelor mame, oriunde s-ar afla ele.

Continue reading “Ghid de creştere a mamelor”

Prinţul fericit şi sufletul său

Înainte ca lecţiile de educaţie civică, sfaturile părinţilor sau îndemnurile profesorilor să capete un sens pentru noi, învăţăm Binele şi Răul din poveşti. Doar că morala basmelor nu se aplică întotdeauna şi în viaţă, care-ţi scoate în cale, cu o spontaneitate nebănuită, obstacole de netrecut, te împinge către tot soiul de aventuri nedorite şi te face să treci prin peripeţii, la finalul cărora te simţi prea puţin erou şi mai degrabă parte din corpul de figuraţie.

Chiar dacă învingi adversităţile, prin cinste şi muncă, mai ceva ca Cenuşăreasa, asta nu-ţi garantează un happy-end, ci poate doar mai multă rezistenţă şi abilitate în înfruntarea unora noi. Care vor apărea negreşit, ca nişte balauri cu mai multe capete decât ai putea tăia vreodată.

Gândindu-se la Cyril şi Vyvyan, fiii săi, dar şi pentru a-i aduce alinare copilului său interior, greu încercat de o societate ipocrită, care glorifica moralitatea corpului, nu pe cea a spiritului, Oscar Wilde a scris o colecţie inedită de poveşti – “Happy Prince and other tales”, care reconfigurează logica dreptăţii în jurisdicţia imaginaţiei.
Continue reading “Prinţul fericit şi sufletul său”

Sfaturi de life-style, de la Oscar Wilde

Se pare că, în materie de amenajări interioare, anul 2015 va fi unul al minimalismului, al armoniei vizuale şi al confortului, elementele de lemn, micile accesorii metalice, discretele accente de culoare care să spargă monotonia cromatică şi pastelurile din ţesături completându-se pentru a da căminului nostru eleganţă şi a ne încărca de energie pozitivă. (Keep calm and decorate)

Prin urmare, colecţia de sezon a decoraţiunilor must-have de anul acesta impune o selecţie riguroasă şi neîndurătoare a bibelourilor şi macrameurilor care ne sunt cu adevărat necesare, pentru că feng-shui-ul se poate împiedica uşor de o balerină din ceramică neconformă cu principiile echilibrului spiritual. Cred că ni s-a întâmplat tuturor asta şi e o situaţie pe care e bine să o evităm…

În ceea ce priveşte hainele, lucrurile sunt încă şi mai clare. Se pare că franjurii, salopeta potrivită şi nişte forme abstracte dispuse la întâmplare, prin locurile esenţiale, fac toată diferenţa. Nu neapărat laolaltă şi nici asortate la lila-ul care conduce în topul tendinţelor celor mai moderne culori de păr. Dar dacă sunt alternate şi purtate lejer într-o ambianţă care să includă perne decorative, imprimeuri marine, nişte scaune de lemn şi mici obiecte de crom şi fier, designerii ne asigură că spiriduşii fashion vor lucra în favoarea noastră şi că fiecare zi va fi una de revistă.

Pentru mine, cel mai adesea, este vorba despre National Geographic, rubrica „Devoratorii pădurii“, dar bănuiesc că sunt o excepţie…

Continue reading “Sfaturi de life-style, de la Oscar Wilde”

Nu critica ceea ce cunoşti

Nu am întâlnit până acum niciun om care să primească bine criticile. Bineînţeles, sunt întotdeauna cei care afişează o atitudine tolerantă şi aparent interesată faţă de desfiinţarea punct cu punct a pasiunilor, eforturilor şi rezultatelor muncii lor, pentru a-şi dovedi superioritatea în faţa adversităţii.

 

Dar nu am cum să cred că în spatele zâmbetului amabil de poster: sticks and stones may break my bones, but words will never hurt me, nu rulează mesajul: „data viitoare să faci tu asta, pentru că văd că te pricepi mai bine“.

 

Sigur că poţi învăţa din ceea ce ţi se spune, mai ales atunci când critica respectivă nu e doar o defilare de forţă, urmărind să te pună la colţul din care ai îndrăznit să te ridici, ci chiar o încercare constructivă de a te ajuta să fii mai bun şi să ieşi din tine, din limitele pe care nu le conştientizezi.

 

Lucrurile astea, însă, se sedimentează pe parcurs. În momentul în care trebuie să încasezi efectiv comentariile descurajatoare, parcă nu-ţi vine aşa de uşor să te gândeşti la beneficiile pe termen lung. Până la urmă, şi tratamentele cu lipitori medicinale sunt folositoare persoanelor cu probleme de circulaţie, dar n-am auzit încă de nimeni care să sară în sus de bucurie în momentul procedurii (dar sondajul este în desfăşurare).
Continue reading “Nu critica ceea ce cunoşti”

10 povești celebre de Crăciun (II)

Poveștile care au ca temă Crăciunul și magia sa au o anumită vibrație care pune stăpânire pe noi. Ca oameni. uităm multe, dar nu uităm poveștile copilăriei adânc imprimate în mintea noastră.  De-a lungul timpului, spiritul Crăciunului a inspirat mulți scriitor care și-au pus penița în slujba sa, creând povești emoționante și pline de farmec. 

De aceea, continuăm lista noastră cu povești celebre de Crăciun:

1. A Kidnapped Santa Claus – L. Frank Baum. Lyman Frank Baum a fost un scriitor american, autor de cărți pentru copii, cunoscut nouă mai ales prin povestea Vrăjitorul din Oz. “Un Moș Crăciun răpit” este o poveste scurtă scrisă de L. Frank Baum și publicată în decembrie 1904. Ea este  o continuare a poveștii  „Viața și aventurile lui Moș Crăciun”, și prezintă cum a fost Moș Crăciun răpit de către demoni cu scopul de a-i face nefericiți pe copii.

2. The Holy Night – Selma Lagerlof. „ Noaptea sfântă” a scriitoarei suedeze Selma Lagerlof spune povestea unui păstor crud și cu inima împietrită  care descoperă adevăratul spirit al Crăciunului într-o noapte rece de iarnă. Selma Lagerlof este prima femeie, din istorie, care a primit Premiul Nobel pentru literatură. Continue reading “10 povești celebre de Crăciun (II)”

Opt dintre scriitorii cu cele mai incitante vieţi amoroase

De fiecare dată când citim o carte, omitem să ne gândim și la autorul acesteia ca la o persoană reală și că pe lângă imaginea de scriitor există și una personală, cu o viaţă tumultuoasă și complicată în spatele acelor rânduri profunde lăsate în urmă. Mai jos este o listă cu scriitorii ce au avut cele mai suculente vieți amoroase, listă ce poate fi privită ca fiind inspiratoare pentru propriile noastre vieți, să mai renunțăm puțin la monotonia din spațiul intim.

     1. Sidonie- Gabrielle Colette
La 20 de ani s-a măritat cu un scriitor faimos la acea vreme, cu 15 ani mai în vârstă ca ea, Henry Gauthier Villars, pe care l-a părăsit după 13 ani de mariaj. Până în 1912 a avut tot felul de aventuri atât cu bărbați cât și cu femei, la 39 de ani măritându-se cu Henri de Jouvenel. Au avut împreună o fiică, dar au divorțat după ce Colette a avut o relație cu fiul ei vitreg în vârstă de 16 ani. În 1935 s-a măritat cu Maurice Goudeket, cu 17 ani mai tânăr ca ea, cu care a rămas până la moartea sa. Third time is the charm they say. 

  Continue reading “Opt dintre scriitorii cu cele mai incitante vieţi amoroase”

Autorul săptămânii – Oscar Wilde

“To live is the rarest thing in the world. Most people exist, that is all.” – Oscar Wilde

Oscar Fingal O’Flahertie Wills Wilde a fost un scriitor și poet irlandez. El a devenit unul din cei mai populari dramaturgi ai Londrei de la începutul anilor 1890. În prezent, este recunoscut pentru epigramele sale, piesele de teatru și circumstanțele condamnării la inchisoare, urmată de o moarte timpurie.

Oscar s-a născut pe data de 16 octombrie 1854, iar încă de la o vârstă fragedă a vorbit fluent franceza și germana. Scriitorul era cunoscut pentru interesul său privind filozofia estetismului, care a fost ghidat de doi dintre meditatorii săi: Walter Pater și John Ruskin. De asemenea, el a explorat catolicismul, la care se va converti pe patul de moarte.

După ce a terminat studiile universitare, Oscar s-a mutat la Londra și a început să frecventeze cercuri culturale și sociale la modă în acea vreme. Fiind un reprezentant al estetismului, el a încercat numeroase activități literare.

Continue reading “Autorul săptămânii – Oscar Wilde”