Despre goliciune sau nuditate

“Art is never pure, we should keep it far away from the innocent ignorant. We should never let people approach. Yes, art is dangerous. If it is pure it is not art.”
(Pablo Picasso)

Nuditatea este o formă de exprimare artistică, ce a apărut în secolul V i.Hr, când grecii au început să asemene trupul gol, uman, cu cel al zeilor. Pornind de la perfecțiune trupului, nuditatea reflectă o ipostază perfect naturală și firească a omului, dar care a stârnit controverse dintotdeauna. Nudul prezintă omul într-o ipostază unic valoroasă și îi permite artistului să evidențieze o persoană în afara contextului istoric dacă își dorește acest lucru.

Corpul uman este un lucru frumos care îndeamnă la contemplare și acest lucru poate fi un instrument util și artistic în sine, la fel ca florile, apusul de soare sau munții. Iar, dacă scopul artei este de a a-și exprima ideile cu privire la natura umanității și de a comunica simbolic, nudul, deci omul neîmpodobit, poate fi cel mai puternic element expresiv. Și întradevăr este!

Adevărata frumusețe a artei nudurilor este senzualitatea, adesea confundată cu vulgaritatea. Nuditatea este întotdeauna instigatoare, neliniștitoare și surprinzătoare. Artistul, în pictură, sculptură, fotografie sau dans, decoperă o legatură profundă cu puritatea omului. Senzualitatea evocă, de asemnea, iubire, pasiune și crearea omului.

Acesta este motivul pentru care nuditatea ne mișcă atât de profund.

 

Mai multe cărți cu și despre nuduri.