Mânia unei prea mari iubiri

“O inimă care sângerează este o inimă care bate”, spune un cântec al irlandezilor de la U2. Câtă vreme ne putem revolta, nu are cum să fie prea târziu. Câtă vreme nu suntem “comfortably numb” mai avem o şansă de a schimba ceva în noi şi-n lumea care se (de)construieşte în jurul nostru. Doar că trebuie să fim atenţi să nu amorţim în durerile noastre şi să descoperim că ne e mai uşor să acceptăm inerţia căderii decât stângăciile încercărilor crunte de a ne ridica sau măcar de a ne târî spre ceva care contează.Şi nu e vorba despre un protest public, ci de unul interior, la care să participe energiile, oboselile, idealurile şi prăbuşirile noastre, dar care să militeze cauza “mai binelui” întregii omeniri. Aceea de a îndrăzni să creadă, să spere, să trăiască frumos. Pentru că merităm, aşa cum zice şi reclama…Unele cărţi par scrise pentru a ne trezi din aţipeala asta cu care străbatem lumea. Adeseori ne fabricăm realităţi de butaforie, pe care le pictăm în culorile neştiinţei noastre voite şi în care ne jucăm apoi de-a viaţa, împreună cu alţii care înlocuiesc mohorârile de noiembrie cu norişori pufoşi roz. Iar apoi confundăm intenţionat graniţele dintre lumea imaginată şi cea concretă. Mulţi numesc asta rezistenţă în faţa urâtului, dar este doar o formă de evadare… Necesară poate, pentru că tot ce ni se întâmplă e complicat de îndurat, dar tot evadare. Continue reading “Mânia unei prea mari iubiri”

Un copil năruit de război…

“A fost marele dansator al literaturii germane, dansându-şi viaţa printre ororile istoriei către frumuseţea literaturii, supravieţuind răului prin delicateţea sa şi simţul comic al ridicolului” (Salman Rushdie, despre Günter Grass)

Oriunde s-ar afla acum, Günter Grass este unul dintre marile spirite libere ale lumii noastre. Fascinat de poveşti şi de istorie, a reuşit să îşi creeze propriile basme întunecate, folosind realitatea mai puţin cunoscută drept recuzită şi ştergând praful uitării/omisiunii de pe suprafaţa relatărilor convenţionale.Şi a făcut asta cu umor inteligent, cu ironie, cu sarcasm tămăduitor şi cinism care deschide ochii. Către propria noastră conştiinţă…În 1999, i-a fost acordat Premiul Nobel, tocmai datorită faptului că, prin opera sa, “literatura germană a primit şansa unui nou început, după decenii de distrugere lingvistică şi morală”, fiind considerat “scriitorul ale cărui fabule jucăuşe au redat faţa uitată a istoriei”. Continue reading “Un copil năruit de război…”

Despre literatură și premiile Nobel

Decernarea anuală a distincțiilor Nobel aduce în prim plan personalități care se remarcă prin teorii îndrăznețe, descoperiri ce folosesc progresului umanității, idei ce șochează prin originalitate.

În ceea ce privește domeniul literar, premiile Nobel au rezervat această onoare unor scriitori ale căror nume rămân adevărate embleme și astăzi; iată doar câteva exemple: 1907 Rudyard Kilping, 1929 Thomas Mann, 1946 Herman Hesse, 1949 William Faulkner, 1957 Albert Camus, 1963 Jean-Paul Sartre, 1970 Aleksandr Isayevich Solzhenitsyn, 1981 Gabriel Garcia Marquez, 2008 Herta Müller. Pentru anul acesta, premiul a fost decernat pe data de 11 Octombrie și a fost oferit scriitorului chinez, Mo Yan. Continue reading “Despre literatură și premiile Nobel”