Teleghidați de visuri mecanice

Sună alarma. Cafeaua de dimineață. Zgomotul cheilor în ușă. Trepte coborâte în fugă. Mașini. Trafic. Aglomerație. Birou. O nouă zi. Dar parcă mereu aceeași zi.

Uneori nu ai cum să nu intri pe pilot automat, fără să-ți dai seama. Sunt lucruri pe care le faci mecanic, pentru că fiecare dimineață are rutina ei și de ce ți-ai bate capul cu formele, culorile și sunetele din jurul tău, când sunt atâtea aparate care să se asigure că: te trezești la timp, bei cantitatea precisă de cafeină, îți încălzești mâncarea suficient de bine, știi direcția în care mergi, fără să mai fie nevoie să privești în jur, e de-ajuns să te uiți la un ecran plasat pe bordul mașinii. Oameni, străzi, clădiri, nori și ceruri ai tot văzut de-a lungul timpului, acum îți sunt de folos liniile frânte care te duc acolo unde trebuie să ajungi, de ce-ar fi nevoie să te mai bucuri și de drum?

Înconjurați de obiecte, echipamente și electronice gata să ne preia responsabilitățile, să fie prezente acolo cu un semnal de alarmă, atunci când gândurile noastre sunt în altă parte, putem avea impresia că viața e mai ușoară, că totul e mai simplu. Pentru că ceea ce altădată necesita prezență și efort, acum se rezolvă din apăsarea unui buton, programarea unui cronometru sau setarea unei comenzi.

Însă, rostul lucrurilor care ne înlocuiesc, în anumite domenii, ar trebui să fie acela de a ne da mai mult timp pentru întâlnirea cu noi, nu de a ne acomoda absențele din propria existență, de a ne face mai leneși în căutarea visurilor noastre, de a ne îngădui neparticiparea la anumite situații care-și găsesc o rezolvare electronică.

Automatizarea este foarte importantă în evoluția societății contemporane, dar trebuie să rămânem oamenii care fac circuitele să funcționeze, nu să ne lăsăm teleghidați de visuri mecanice. Este avertismentul dat de Nicholas Carr, în The Glass Cage: Automation and Us, o  carte despre oameni, mașini, algoritmi, emoții și necesitatea de a ne păstra rațiunea, chiar și atunci când roboții sunt capabili să ia hotărârile pentru noi. Continue reading “Teleghidați de visuri mecanice”

Cum ne afectează Google creierul

Ne petrecem mare parte din timp conectaţi la internet. Ne-am obişnuit atât de tare cu prezenţa google-ului sau a reţelelor sociale în viaţa noastră, încât lipsa lor pe o perioadă dată de timp ne induce o angoasă existenţială asemănătoare celei experimentate de dependenţii de narcotice. De aceea, în ultima vreme, terapiile anti-internet au luat amploare, multe ţări dezvoltate înfiinţând chiar şi centre specializate pentru acest tip de adicţie.

Informaţia de care avem nevoie este azi la câteva taste depărtare, aşa că nu ne gândim niciodată că internetul ar putea fi în vreun fel responsabil cu recartarea circuitelor neuronale sau cu reprogramarea memoriei. Nu putem crede că acest lucru ne poate afecta la nivelul percepţiei şi cunoaşterii.

Dar un text pe care-l citim pe o pagină internet nu este un simplu text.

Continue reading “Cum ne afectează Google creierul”