Fericiţi tot timpul

E greu să ne împăcăm cu noi. Pentru că nu putem scăpa de impresia că ne lipseşte ceva, că am lăsat vreo fericire să ne depăşească, în timp ce ne uitam la un tabel în Excel.

Sub presiunea îndemnurilor de a trăi din plin fiecare zi, uităm însă că tot ceea ce facem este parte din noi, ne defineşte şi ne construieşte. Orice acţiune, oricât de banală, are potenţialul ei de fenomenal, dacă ai răbdare să îl descoperi. Nu e nevoie să escaladezi vreun munte cu risc de avalanşă pentru a fi temerar, uneori e suficient să tragi aer în piept şi să vorbeşti în public, ştiind că te vei bâlbâi, că te vei încurca, dar, cu toate astea, că eşti mai presus de spaimele tale. Curajul înseamnă să îţi înfrunţi fricile, nu să nu le ai deloc.

Mulţi spun că singura competiţie pe care ar trebui să o ai este cea cu tine însuţi. E complicat însă când ne stabilim standarde prea înalte şi ne cocoşăm sub greutatea marilor noastre aşteptări. Poate că miza nu este să devenim, ci să fim… mai buni, mai fericiţi în nefericirile şi  imperfecţiunile noastre. Până la urmă, noi ar trebui să ştim cel mai bine cum ne-a fost drumul până la cei care suntem şi cu siguranţă n-a fost uşor.

De multe ori avem nevoie de cărţi care să ne aducă aminte de lucrurile astea simple, pe care le uităm, despre eroii din noi, care continuă să-şi salveze lumea interioară, în ciuda tuturor celor care ni se întâmplă. Una dintre acestea este Happy All The Time, a lui Laurie Colwin. Povestea a patru suflete care se repară prin iubire, prietenie şi… plictiseală.
Continue reading “Fericiţi tot timpul”

Destinatar: „Jerry” Salinger

Toţi pornim în căutarea unui vis. Ne pregătim pantofii roşii fermecaţi şi mergem pe drumul cărămizilor galbene, spre un tărâm al lui Oz în care ar trebui să ne găsim locul, curajul, inima şi mintea. De cele mai multe ori, realitatea nu e ca în broşura turistică pe care ne-o confecţionăm din gânduri şi speranţe, dar călătoria rămâne la fel de interesantă. Mai ales atunci când o putem împărtăşi.

Asta a descoperit şi Joanna Rakoff, o tânără care a abandonat şcoala, a plecat din oraşul ei natal şi s-a mutat la New York pentru a deveni poetă. Însă, înainte de a-şi vedea numele publicat pe vreo carte, a pătruns în culisele industriei editoriale, acolo unde poveştile se întâlnesc cu parafe notariale, iar emoţia cuvintelor este adeseori demolată de paranoia, nesiguranţă şi egocentrism.

Chiar dacă viaţa nu s-a întâmplat aşa cum ar fi sperat şi nici unul dintre agenţii literari alături de care lucra nu a văzut în felul în care Rakoff dactilografia o sensibilitate ieşită din comun, sonorităţi sau ritmuri care să-i convingă să îşi transforme asistenta în client, lumea o cunoaşte astăzi mai ales datorită acelei experienţe câteva luni, mărturisită în cartea My Salinger Year. Deşi nu a bifat staţiile pe care şi le stabilise, a ajuns totuşi la destinaţie şi a strâns o mulţime de poveşti neaşteptate pe drum.   Continue reading “Destinatar: „Jerry” Salinger”

Când ești tu? Cum ești tu?

Nu poți cunoaște vreodată pe cineva cu adevărat (orice ar însemna acest adevăr), nici măcar pe tine însuți. Dar poți face presupuneri, pe baza acțiunilor și reacțiilor trecute, că dacă vei fi confruntat cu o anumită situație, e foarte probabil să fii: curajos, laș, precaut, impulsiv, entuziast, alarmat, bănuitor, generos, săritor sau îndrăzneț. Asta dacă nu se schimbă contextul care-ți permite să riști o ipoteză.

Și asta pentru că, modificându-se, se reașază datele problemei, necunoscutele ecuației și, chiar dacă termenii rămân aproape aceiași, semnele dintre ei, parantezele de tot felul, fracționările de gânduri, înmulțirile de emoții, adunările de nemulțumiri și scăderile de energii rescriu rezultatul.

Cine poate ști cum se va transforma viața și sufletul lui, dacă dintr-o explozie de bucurie, culoare, muzică, prieteni și dans, s-ar trezi la o dimineață gri, printre oameni mohorâți și dărâmați, care nu mai pot oferi altceva decât suferință? Care sunt resorturile să găsești forța de a merge mai departe, după ce ai cunoscut (în sfârșit, după o perioadă complicată) partea însorită a drumului și când cele mai importante alegeri pe care le-ai avut de făcut în ultima vreme au fost ale rochiilor de seară pe care să le porți sau nu asortate la pantofii eleganți?

Așa se deosebesc marile spirite, care reușesc, atunci când soarele apune pe partea lor de drum, să croiască poteci prin întuneric pentru cei care au nevoie și să întindă o mână celor care se împiedică.

Până la urmă, poți auzi muzica și de sub norii cei mai negri ai existenței și pentru asta trebuie să înveți să dansezi prin ploaie.

Un astfel de om, cu totul special, este Mazie Phillips, eroina celor sărmani și abandonați, a celor lipsiți de speranță, înfrigurați și înfricoșați. Iar povestea ei, jumătate ficțiune, jumătate adevăr istoric (inspirată de o femeie care a trăit în New Yorkul anilor 1920) o spune cu inteligență acidă, umor, tandrețe, emoție, sensibilitate și multă forță de expresivitate – Jami Attenberg, în mult premiata carte Saint Mazie. Continue reading “Când ești tu? Cum ești tu?”

Exerciţiu în arta voyeurismului

Pentru mine, o fereastră e declanşator al curiozităţii. Oamenii vor vrea mereu să vadă ce e dincolo de ea, fie că priveliştea ce se desfăşoară în faţa ochilor e verde, industrial-urbană sau o combinaţie confuză între cele două.

Când călătorim, devine încă şi mai imperios să avem o cameră cu privelişte frumoasă. Adică dacă tot mergem la Florenţa, de ce să nu ne bucurăm de râul Arno din intimitatea odăilor noastre, ca în Cameră cu vedere? Sau, ajunşi în Franţa, oare nu am fi puţin dezamăgiţi dacă fereastra noastră nu ar da către una dintre piaţetele acelea fermecătoare sau dacă nu ne-ar înlesni accesul vizual direct către boulangeria din colţ care ne-a cucerit cu mirosul divin de croissante şi pâine bună? Educaţia estetică pe care ne-o face o privelişte frumoasă nu ar trebui trecută cu vederea (!); în fond, nu ştii niciodată când şi cum ai putea cade pradă sindromului Stendhal.

Continue reading “Exerciţiu în arta voyeurismului”

New York, New York

“My advice for aspiring writers is go to New York. And if you can’t go to New York, go to the place that represents New York to you, where the standards for writing are high, there are other people who share your dreams, and where you can talk, talk, talk about your interests. Writing books begins in talking about it, like most human projects, and in being close to those who have already done what you propose to do”. Walter Kirn

Continue reading “New York, New York”

Apariții noi: Teneues Publishing

Vă invităm să vă delectați cu noile cărți apărute la Teneues, o editură din Krefeld, Germania, fondată de Doctor Heinz teNeues, în 1931. Editura publică cărți din domeniile artă, fotografie, lifestyle și călătorii, volume care impresionează prin calitate și stil.

 

    

 

          

     

     

           

       

        

        

        

           

     

      

     

       

        

 

 

Humans of New York-povestea unui oraş

 

Humans of New York
Bazată pe renumitul blog Humans of New York, cu mai mult de 1 milion de fani si cititori pasionaţi, cartea este o colecţie de fotografii în care a fost capturat spiritul oraşului, cu oamenii săi diferiţi, cu locurile stranii, frumoase şi necunoscute, cu ipostaze în care au fost surprinşi new yorkezii.  Continue reading “Humans of New York-povestea unui oraş”

Philippe Petit

“When I see three oranges, I juggle; when I see two towers, I walk.”

Philippe Petit este talentul care s-a născut în Franţa dar a cucerit întreaga lume prin cascadoriile sale, lăsându-şi amprenta în istorie. Este omul care ne-a demonstrat ce efect poate avea puterea minţii şi că vorba “Dacă vrei cu adevărat, poţi” nu este un clişeu.

Iată câteva lucruri interesante despre acesta, pe care nu le cunoaştem:

Continue reading “Philippe Petit”

New York în literatură

“I love New York, even though it isn’t mine, the way something has to be, a tree or a street or a house, something, anyway, that belongs to me because I belong to it.”
― Truman Capote―

Când am chef să călătoresc, deschid o carte. Astfel cunosc lumea. Imaginația joacă un rol foarte important. În mintea mea se derulează lumi necunoscute, străine de mine și parcă plonjez între paginile cărții, în locul unde autorul și-a plasat personajele. Acest lucru este posibil doar dacă autorul a construit în detaliu spațiul acțiunii și nu a schițat o imagine neclară a acestuia. Așa cum au făcut câțiva autori cu imaginea orașului New York. Pentru că orașul este plin de viață și culoare, autorii l-au redat exact așa în lucrările lor. Prin ochii lor, sau mai degrabă prin cuvintele lor, reușim noi să facem o călătorie ireală în mijlocul New York-ului, să ne bucurăm de locuri la care, în realitate, nu avem acces sau locuri ce rămân eterne între file, în timp ce în afara lor sunt demolate sau devin ruine.

1.The Catcher in the Rye by J.D. Salinger: The Museum of Natural History

În încercarea de a scăpa de acele persoane false de la Pencey Prep, Holden se aventurează pe străzile New York-ului, în roman regăsindu-se varii locații printre care și Muzeul de Istorie Natural, aproape singurul loc care nu s-a schimbat de-a lungul timpului. Și acum dacă ați merge să vedeți muzeul probabil ați vedea expozițiile de pe vremea lui Holden.

Continue reading “New York în literatură”

Extrem de tare și incredibil de aproape

“We need enormous pockets, pockets big enough for our families and our friends, and even the people who aren’t on our lists, people we’ve never met but still want to protect. We need pockets for boroughs and for cities, a pocket that could hold the Universe.”

Suferinţa unui copil este de o mie de ori mai dureroasă decât cea a unui adult. Şi nu mă refer neapărat la intensitate, nici la durerea pe care o resimte copilul. Mă refer la durerea pe care o simte un adult, mai ales un părinte, atunci când copilul lui suferă. Dacă este ceva nedrept pe lumea asta, este suferinţa copiilor, care ar trebui să aibă ani liniştiţi şi frumoşi, lipsiţi de griji, cel puţin până la maturizare.

“What about guns with sensors in the handles that could detect if you were angry, and if you were, they wouldn’t fire, even if you were a police officer?”

La cei nouă ani pe care-i are, Oskar Schell străbate New York-ul în căutarea tatălui tău. Nu se aşteaptă nicio secundă să-l găsească în carne şi oase, deoarece ştie cu certitudine că tatăl lui a murit în atentatele de la 11 septembrie. Oskar speră să-l găsească în oamenii pe care îi întâlneşte, în locurile pe care le străbate, în indiciile pe care crede că tatăl său i le-a lăsat.

Continue reading “Extrem de tare și incredibil de aproape”