Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică?

Viaţa este o explorare continuă a tot ceea ce este în noi şi în jurul nostru… Ne împiedicăm de obstacole, ne agăţăm de şanse şi înaintăm, târâş-grăpiş, către ceea ce ar putea să fie, dacă am îndrăzni să sperăm, să credem şi să (re)acţionăm. Fără frică…

Doar că, de cele mai multe ori, ne punem singuri frâne, ne condiţionăm împlinirile de aşteptările celorlalţi, ne e teamă să jucăm după alte reguli şi să riscăm să greşim în felul nostru. Aşa că vegetăm într-o stare confortabilă de adaptare la mediu, în loc să luăm atitudinea care ar face condiţiile date să se adapteze la ceea ce avem nevoie să fim, să facem şi să spunem.

Câteodată vine un moment în care status quo-ul trebuie să devină punctul fix care să răstoarne lumea aşa cum o ştiam până atunci. Să ne aşezăm la masa hotărârilor, să vorbim pentru noi şi să trăim în afara colţurilor desenate cu echerul de societate.

Avem nevoie doar de curajul de a recunoaşte că nu le putem face pe toate, că nu putem avea tot ce dorim, că o să fim adesea ridicoli, uneori demni de milă, alteori vulnerabili şi, în ciuda acestor lucruri, putem fi eroii imperfecţi ai vieţilor noastre.

Când am început să citesc Lean in, a lui Sheryl Sandberg, m-am gândit că este încă o carte-manifest despre o super-eroină modernă, care reuşeşte să îmbine statutul de CEO al unei mega-companii – Facebook – cu acela de mamă-model, soţie-ideală şi prietenă de nădejde.

Dar Sandberg n-are nimic de-a face cu o imagine de poster de fericire. Este o femeie cu îndoieli, nelinişti, nesiguranţe, vinovăţii de tot felul şi aflată într-o căutare permanentă a mai binelui. Pentru familia şi profesia ei. Este managerul din topurile Forbes şi vecina cu lapte vărsat pe fustă, de vis-à-vis. Este un om, cu toate ale sale, când înfrânt, când înfruntând adversitatea cu zâmbetul pe buze. Continue reading “Ce-ai face dacă nu ţi-ar fi frică?”

Toţi pentru unul şi unul pentru trib

Chiar dacă “fiecare om e o insulă” şi vremurile pe care le trăim par să încurajeze o goană individuală furibundă după o fericire neameninţată de ceilalţi, avem totuşi nevoie de arhipelaguri care să ne apropie.

Întâlnirile dintre oameni la graniţa gândurilor şi trăirilor comune nu sunt neapărat forme de renunţare la sine. Dacă pot aduce o schimbare în bine, ele devin experienţe vitale, care solidarizează, angajându-ne într-o misiune a îndreptării dezordinii din jurul nostru.

Ne îndeamnă să descoperim cauza căreia îi putem fi muschetari devotaţi şi care să se transforme în spaţiul de (re)găsire pentru unitatea diferenţelor noastre.

Triburi, una dintre cărţile de referinţă ale îndrăzneţului Seth Godin, încearcă să restabilească legăturile fragile dintre individ şi comunitate (la nivelul microcosmosului casnic şi al macroevoluţiilor globale), dintre unicitatea experienţelor personale şi relevanţa lor colectivă, fără a afirma, însă, fascinaţia hipnotică şi periculoasă a unei viziuni absolute.

Dimpotrivă, încurajează la reflecţie, la contestarea stării de fapt, a adevărurilor prestabilite, la gândire critică şi la curajul de a organiza haosul din existenţa fiecăruia dintre noi.

Seth Godin este un practician al nonconformisului, al ideilor controversate, al rupturii de convenţie şi de locurile comune.

Continue reading “Toţi pentru unul şi unul pentru trib”