Fericiţi tot timpul

E greu să ne împăcăm cu noi. Pentru că nu putem scăpa de impresia că ne lipseşte ceva, că am lăsat vreo fericire să ne depăşească, în timp ce ne uitam la un tabel în Excel.Sub presiunea îndemnurilor de a trăi din plin fiecare zi, uităm însă că tot ceea ce facem este parte din noi, ne defineşte şi ne construieşte. Orice acţiune, oricât de banală, are potenţialul ei de fenomenal, dacă ai răbdare să îl descoperi. Nu e nevoie să escaladezi vreun munte cu risc de avalanşă pentru a fi temerar, uneori e suficient să tragi aer în piept şi să vorbeşti în public, ştiind că te vei bâlbâi, că te vei încurca, dar, cu toate astea, că eşti mai presus de spaimele tale. Curajul înseamnă să îţi înfrunţi fricile, nu să nu le ai deloc.Mulţi spun că singura competiţie pe care ar trebui să o ai este cea cu tine însuţi. E complicat însă când ne stabilim standarde prea înalte şi ne cocoşăm sub greutatea marilor noastre aşteptări. Poate că miza nu este să devenim, ci să fim… mai buni, mai fericiţi în nefericirile şi  imperfecţiunile noastre. Până la urmă, noi ar trebui să ştim cel mai bine cum ne-a fost drumul până la cei care suntem şi cu siguranţă n-a fost uşor.De multe ori avem nevoie de cărţi care să ne aducă aminte de lucrurile astea simple, pe care le uităm, despre eroii din noi, care continuă să-şi salveze lumea interioară, în ciuda tuturor celor care ni se întâmplă. Una dintre acestea este Happy All The Time, a lui Laurie Colwin. Povestea a patru suflete care se repară prin iubire, prietenie şi… plictiseală. Continue reading “Fericiţi tot timpul”

Misiune (im)posibilă: căutarea frumuseţii în lume

Fiecare dintre noi este artistul propriei sale vieţi. Interpretăm lumea în felul nostru şi alegem să ne exprimăm nu doar prin cuvinte, gesturi, ci şi prin atitudine, haine, muzică sau cărţi preferate. Ne cultivăm mintea, ne îmbogăţim spiritul şi avem mai mereu de lucru la personalitatea asta nărăvaşă, care nu acceptă replici prestabilite. Încercăm să fim personaje principale în existenţele noastre şi să (re)creăm realitatea.Jucăm diferite roluri – de copii, fraţi, părinţi, prieteni, iubiţi, şefi sau subordonaţi –, deşi nu ne descurcăm mereu cu intrările şi ieşirile din scenă şi nu ştim mai niciodată ce trebuie să facem cu mâinile. Povestim tot ce ni se întâmplă, ce-a fost şi ce-am vrea să fie, fără să ne împiedicăm de memorie, fantezia luând de multe ori locul amintirii. Pictăm imagini în gândurile noastre şi învăţăm să dansăm prin ploaie, atunci când soarele uită să mai răsară pe strada noastră.Trăim cu pasiunea de a fi şi încercăm să le-o împărtăşim şi celorlalţi. Nu pentru glorie, recunoaştere sau admiraţie, ci pentru că viaţa este o artă colectivă. Sau, cel puţin, aşa ar trebui să fie.M-am gândit la toate astea când am citit Just Kids, a lui Patti Smith. O carte poetico-biografică despre doi puşti care intră împreună în lume, hotărâţi să-i redea poezia, culoarea, sunetele şi lumina; o poveste despre iubirea lor mistică, despre nebunia lor fermecătoare, despre un univers al iluziilor şi delirului cauzate de o supraîncărcare cu emoţii. Continue reading “Misiune (im)posibilă: căutarea frumuseţii în lume”

„Ai de ales pe lume cum să spui poveștile triste”

The Fault in Our Stars (trad. rom. Sub aceeași stea) este, probabil, cel mai așteptat film al anului de către adolescenți (și nu numai). O poveste lacrimogenă (eu n-am reușit să nu plâng nițel citind cartea și deja mi-am pregătit șervețelele pentru film), amuzantă, profundă, bine scrisă, romanul nu e doar pentru adolescenți. E un roman despre lumea contemporană și despre vanitățile societății de consum, despre moarte și despre aprecierea vieții, despre părinți și copii, despre lupta cu cancerul (care nu e o luptă, e un război civil) și iubire. Am plâns când am citit-o, după cum am spus, dar am terminat-o cu un zâmbet pe buze pentru că, după cum spune și Hazel, „ai de ales pe lume cum să spui poveștile triste”. Și, chiar și atunci când nu ți-a mai rămas nici o alegere de făcut, tot mai ai una: opțiunea de a alege cum să-ți spui povestea .

E o carte incomodă pentru că vorbește despre moarte și despre urâțenia bolii cu naturalețe și cu ironie, într-o lume în care oamenii fac orice pentru a ascunde urmele bolii și ale morții (de la aziluri pentru bătrâni și muribunzi, la firme de pompe funebre care depun mari eforturi în a șterge orice urmă a morții de pe chipul celor decedați). Există un anumit tabu al morții în societatea de consum contemporană: nu ne place să vorbim despre ea, nu ne place să vedem urmele bolii și facem orice să ne ținem copii departe de realitatea dezagreabilă a morții.

Continue reading “„Ai de ales pe lume cum să spui poveștile triste””

Autorul săptămânii: Jennifer Echols

Jennifer Echols scrie cărţi pentru adolescenţi, despre adolescenţi. Înainte de a îmbrăţişa meseria de scriitor, a fost editor de ziar şi profesoară.

S-a născut în Atlanta şi a crescut într-un orăşel frumos din Alabama, la marginea unui lac – un loc care i-a servit drept inspiraţie pentru multe din cărţile sale.

Pe site-ul şi blogul său, autoarea împărtăşeşte experienţa de scriitor celor care aspiră să publice o carte şi le oferă sfaturi, tips & tricks şi diverse recomandări.

Pentru cei care iubesc să scrie şi visează să fie publicaţi într-o zi (cum sunt eu, de exemplu), autoarea recomandă o carte interesantă (pe care sigur am să mi-o cumpăr): 78 Reasons Why Your Book May Never Be Published and 14 Reasons Why It Just Might.

Continue reading “Autorul săptămânii: Jennifer Echols”

Fifty Shades of Grey

De când a fost prima oară publicat de o editură independentă din Australia, Fifty Shades of Grey de E L James a devenit un fenomen. Citește un fragment:I scowl with frustration at myself in the mirror. Damn my hair—it just won’t behave, and damn Katherine Kavanagh for being ill and subjecting me to this ordeal. I should be studying for my final exams, which are next week, yet here I am trying to brush my hair into submission. I must not sleep with it wet. I must not sleep with it wet. Reciting this mantra several times, I attempt, once more, to bring it under control with the brush. I roll my eyes in exasperation and gaze at the pale, brown-haired girl with blue eyes too big for her face staring back at me, and give up. My only option is to restrain my wayward hair in a ponytail and hope that I look semi-presentable. Continue reading “Fifty Shades of Grey”

10+1 Great Love Stories of All Times

Este dragostea eternă și mereu aceeași sau se schimbă percepția asupra acestui sentiment și trăirea sa în decursul timpului? Care sunt poveștile de dragoste ale tuturor timpurilor?

1. Great Gatsby

Cartea, 1925Filmul, 1974Marele Gatsby este unul dintre cele mai faimoase romane americane clasice și a fost scris de F. Scott Fitzgerald în timp ce se afla la Paris.
Personajul central, Jay Gatsby,  e un bărbat care pare să aibă totul, mai puțin femeia pe care o iubește. Povestea de dragoste dintre cei doi nu  este relatată direct ci  din perspectiva unui terț, Nick Carraway.
Cartea 1925, Filmul 1974 (alte ecranizări 1926, 1949, 2000, 2007)