Remediu pentru fericire

antidote

Sunt zile în care ieşi din casă cu un zâmbet imens pe faţă, pregătit să faci faţă lumii mohorâte, te încarci din faţa oglinzii cu energie, îţi spui tot felul de mantre pentru încrederea în sine şi că nu are ce să meargă rău dacă tu gândeşti pozitiv. Doar că viaţa pare să ia asta ca pe o provocare…

Nu ne putem abţine să ne stabilim obiective, iar starea de bine e de cele mai multe ori în fruntea listei, pentru că se pare că fericirea poate fi auto-indusă, în doze zilnice. Până şi renunţarea la obiective a devenit un obiectiv, în unele cărţi de self-help. Parcă ne-am dori să bifăm toate modalităţile prin care să ne dezamăgim, să ajungem să ne revoltăm împotriva lipsei noastre de disciplină, de determinare, de motivaţie. Asta în condiţiile în care lumea din jur nu e o echipă de majorete gata în orice moment să sară cu pampoanele în sprijinul nostru.

Dar noi nu şi nu – trebuie să avem nişte ţeluri spre care să sprintăm ca nişte alergători olimpici, iar dacă nu le atingem e din cauză că avem o problemă – ţelul e să o depăşim. Şi aşa, din obstacol în obstacol, cu trofee, menţiuni sau retrageri ruşionoase, înaintăm spre ceva… orice.

Ştim cât ar trebuie să slăbim, să citim, să călătorim, să iubim, să trăim şi, cu toate astea, rămânem mereu în urma noastră, pentru că ceea ce ştim că ar trebui să facem nu corespunde cu ceea ce putem să facem.

Oliver Burkeman, ziaristul care de-a lungul ultimilor ani a citit cam tot ce s-a scris în domeniul motivaţional, făcând recenzii pentru ziarul The Guardian, a ajuns la concluzia că avem nevoie de un remediu. Şi aşa a apărut cartea sa, The Antidote, despre fericire pentru oamenii care detestă gândirea pozitivă. Continue reading “Remediu pentru fericire”

Brick lit sau cum să te îndrăgosteşti de o casă

chateau de gudanes

Multe genuri literare îşi fac simţită prezenţa pe scena mare a cărţilor. Am trecut prin chick lit ca să ajungem la wit lit, iar acum britanicii par să fi descoperit un nou gen de literatură travel. Brick lit cuprinde acele poveşti în care un bărbat sofisticat, o femeie singură sau un cuplu se îndrăgostesc de o casă ce e pe punctul de a se nărui şi decid în deplinătatea funcţiilor lor mentale s-o restaureze.

Sunt deopotrivă încântătoare şi ofertante cărţile de acest gen, un exemplu concludent fiind oferit de Under the Tuscan Sun. E ceva romantic în hotărârea acelor personaje de a-şi schimba viaţa, mutându-se cu căţel şi purcel într-o parte a lumii unde obiceiurile îi lasă de multe ori confuzi, doar pentru că au simţit dorul pe care numai casă prăfuită şi cu ţevi înţepenite îl poate aprinde.

Continue reading “Brick lit sau cum să te îndrăgosteşti de o casă”

Raftul cu noutăţi – luna ianuarie

La an nou, cărţi noi. Începutul de an ne surprinde cu apariţii din cele mai interesante domenii şi pentru toate interesele şi hobby-urile noastre. În serile lungi de iarnă ce par să se arate în faţa noastră, putem îmblânzi timpul cu o cană de ceai aburindă şi o carte ademenitoare în braţe. Carpe librum, cititorule!

Lifestyle

Food&Drink

Dezvoltare personală

Biografie

Ficţiune

 Business

Copii

Cǎrţi pentru copii

Profesional

Medicină

Gânduri despre noul an

go and do

Se trage cortina peste 2015 în noaptea asta şi spunem la revedere unui an mai bun sau mai rău, dar un an care, sper eu, ne-a învăţat mai multe pe toţi şi ne-a adus mai aproape de tot ceea ce ne dorim pentru noi înşine, dar şi pentru cei dragi nouă. Acum, în ultima zi, tragem linie, adunăm şi încercăm să ne amintim doar lucrurile bune şi lecţiile, bem o cupă de şampanie şi sperăm ca 2016 să fie cel mai bun an pe care l-am trăit vreodată.

Dar ce facem efectiv? Nimic nu vine – sau nu vine când şi cum trebuie – dacă nu înlesnim cumva noi momentul. E riscant să aştepţi kairos-ul, momentul potrivit pentru a începe ceva, din cauza unui motiv foarte simplu: clipa perfectă nu există. Niciodată nu vei fi pregătit să-ţi dai demisia, să faci un copil, să suni la compania aia să întrebi dacă au un post care te-ar avantaja, să ceri, în loc să aştepţi ca celălalt să ghicească ce îţi doreşti exact. Cumva, toate vocile din capul tău care spun “nu” trebuie să tacă şi ele vor tăcea dacă te apuci pur şi simplu.

Continue reading “Gânduri despre noul an”

Cum să… împachetezi un cadou

cadouri

Aseară am făcut pomul alături de soţul meu. Îmi place partea asta a sărbătorilor, amintirile împărtăşite cu privire la nu ştiu ce ornament sau planurile de Crăciun pe care le facem în timp ce atârnăm ultimul glob sau ultima bomboană, în timp ce în urechi ne răsună Hruşcă şi una din colindele lui nemuritoare.

După dichisitul bradului, casa noastră se transformă invariabil în Atelierul lui Moş Crăciun. Eu sunt mai rapidă şi eficientă, el – mai meticulos, dar şi mai interesat să minimizeze pierderile de hârtie sau de scotch. Tăiem, lipim, rupem şi împachetăm cadouri pentru cei dragi. Punem etichete şi finisăm cu o fundă. Ne place, chiar dacă, uneori, cadourile noastre arată cam mototolite.

Continue reading “Cum să… împachetezi un cadou”

Cum să… citim corect etichetele alimentare

food labels

O vizită la supermarket poate fi o experienţă bulversantă. Nu numai că avem o mulţime de produse de acelaşi fel din care să alegem, dar în momentul în care decidem să ne informăm cu privire la proprietăţile produsului respectiv, chiar şi citirea lor devine problematică, nu doar înţelegerea efectivă a listei de ingrediente.

Continue reading “Cum să… citim corect etichetele alimentare”

Suflet de campion

Nu cred că strică să ai un model. Un om care să-ţi fie inspiraţie prin mintea lui, sufletul lui, felul în care şi-a găsit sau încă îşi mai caută rosturile în lume. Cineva care să te ajute să te cunoşti mai bine, descoperind ce respecţi la alţii, dar şi ce n-ai vrea să fii niciodată. Atunci când umblăm pe o stradă întunecată, n-o să ne oprim la primul felinar din cale, ascunzându-ne de beznă, dar trebuie să ne bucurăm că lumina pe care o împrăştie ne poate ajuta să ne găsim propriul drum spre casă.

Cam aşa şi cu cei către care privim cu încredere. Pentru că par că au înţeles ceva şi că sunt gata să împărtăşească celor din jur căutările lor, pentru că nu-şi zăvorăsc uşile interioare atunci când şi-au aflat liniştea, echilibrul, ci sunt gata să devină ghizi pentru turiştii care sunt încă  rătăciţi în tot felul de furtuni.

Eroii admiraţiei noastre spun, prin faptele lor, poveşti în mişcare despre o realitate pe care ne-am dori-o croită de oameni asemenea lor: drepţi, demni, buni, care înaintează curat în viaţa. Fără a călca peste cei care s-au împiedicat în faţa lor, ci întinzând-le o mână de ajutor, chiar dacă asta le va întârzia amândurora ascensiunea spre vârfurile de mucava ale succesului de orice fel.

În sportul de performanţă, competiţia este extraordinar de intensă. Înainte de fiecare înfruntare, se spune că cel mai bun să câştige. Doar că nici o victorie nu are sens dacă nu este cea obţinută în faţa fricilor, slăbiciunilor, nesiguranţelor şi neliniştilor tale. Asta face diferenţa între învingătorii care-şi numără lista de adversari exteriori şi campionii care-şi biruie oponenţii interiori.

Un astfel de campion absolut, care a învăţat să îşi domolească demonii şi să lase lumina să distrugă întunericul, este Novak Djokovic. Cel care, înainte să devină nr. 1 mondial în tenis, a devenit liderul propriei sale vieţi. După o serie de bătălii sufleteşti complicate. Iar o parte din călătoria lui e dezvăluită şi în cartea sa Serve To Win. Continue reading “Suflet de campion”

Cadouri de Crăciun pentru părinţi

Să cumperi cadouri pentru părinţi şi lor chiar să le placă poate fi destul de dificil. Ce faci? Mergi pe variante deja încercate sau rişti şi cumperi ceva cu totul nou?

Puteţi, de exemplu, să le oferiţi sticle de vin şi pahare potrivite, prăjituri sau torturi făcute chiar de voi (sau nu, există o mulţime de magazine specializate care vă pot scoate din încurcătură), un espressor de cafea, un voucher de câteva zile la o pensiune din munţi, boardgames (pentru părinţii cool care au prieteni la fel de cool cu care pot să împartă bucuria unui astfel de joc), o ramă foto digitală (ca-n momentele de nostalgie să deruleze fotografii cu voi), unelte de grădinărit sau…, da, cărţi.

Ei bine, ca să îşi urmărească scopul, cărţile ar trebui fie să rezolve o nevoie, fie să hrănească o pasiune. Pentru pasionatul de bucătărie, o carte cu reţete de la chef-ul pe care-l urmăreşte avid la televizor. Pentru cel care-ţi dă mereu datele exacte la evenimente de acum 300 de ani, o enciclopedie istorică. Pentru părintele care a intrat pe un drum al introspecţiei, o agendă fistichie (mai multe asemenea cadouri găsiţi şi aici). Omul îndrăgostit de munca lui se va bucura de orice îi aduce aminte cum poate să exceleze în domeniul în care lucrează. Pentru cei cărora le place să primească prieteni în vizită – un album de fotografie sau călătorie, cunoscute a fi excelente conversation starters. Colecţionarul nu trebuie nici el uitat: îi poţi oferi cartea lui preferată într-o limbă mai puţin cunoscută sau un set de cărţi într-o ediţie specială şi frumos legată.

Cărţile sunt, în fond, cadouri ce nu se vor perima niciodată şi, sper eu, un motiv de mândrie pentru toţi cei ce le posedă. Mai jos, câteva cărţi care să vă servească drept inspiraţie.

Cum să schimbi lumea

În anul 1989, în China, se derula o scenă ce va rămâne în istorie pentru totdeauna. În piaţa Tiananmen, ca răspuns la mişcările democratice şi protestele care se organizau din ce în ce mai des acolo, guvernul trimite o coloană de tancuri venită să înăbuşe revolta rebelilor. Din mulţime apare un tânăr cu o sacoşă în mână care se plasează fix în faţa tancurilor. A fost o victorie de scurtă durată, dar a fost gestul care a inspirat o lume întreagă.

Se vorbeşte foarte mult zilele acestea despre schimbare. A politicienilor şi a tuturor lucrurilor care merg prost. Ne dăm seama în sinea noastră că e greu ca lucrurile să se schimbe dacă mai întâi nu ne schimbăm noi, dacă am fi dispuşi să facem lucrurile altfel decât le-am făcut până acum. E greu să întorci rotiţele din tine altfel după atâţia ani în care corpul, sufletul şi mintea au mers într-o anume direcţie. Este neimportant cât de tânăr sau bătrân eşti, tot dificil este. Trebuie să lupţi cu lenea, cu lehamitea, cu comoditatea şi dacă faci asta, cine ştie ce lucruri din tine n-o să-ţi mai placă după asta? Şi mai bine stai aşa, că oricum tu n-o să schimbi nimic, că tocmai trece măturătoarea pe stradă şi o să ia şi hârtia care ţi-a scăpat adineauri din mână, aşa că nu mai trebuie tu s-o ridici. Atâta timp cloroformizaţi şi umiliţi, cei mai în vârstă dintre noi nu-şi mai pot permite “luxul” de a-şi dori o ţară normală. Dar generaţiile se înnoiesc şi mlădiţe curajoase găsesc resursele necesare să se revolte.

Continue reading “Cum să schimbi lumea”