De peste 100 de ani, Hollywood-ul vinde poveşti. Începând de la In Old California, 1910, filmul mut care redescoperea, în 17 minute de peliculă şi neobişnuit, California (din pespectiva mexicanilor care o locuiau) şi până la Terminator Genesys, din 2015, SF-ul despre inteligenţă artificială şi războaiele viitorului, studiourile americane au confecţionat, din iluzii, emoţii, curiozităţi şi nerăbdări, tot soiul de noi vieţi în mişcare.
Însă, perioada sa de glorie a fost, între 1920 şi 1965, cea în care nu prinţesele şi prinţii Disney erau modelul farmecului absolut, ci actorii care-şi trăiau celebritatea cu eleganţă, strălucire, formând o lume de butaforie în jurul lor. De la Humphrey Bogart la Clark Gable, de la Vivien Leigh la Anthony Perkins, de la Tony Curtis la Bette Davis, mai toţi şi-au construit un personaj din propria persoană: unul articulat, purtând mereu costumul de scenă, ştiind replicile pe care le are de spus, dar având şi pe cineva alături care să le sufle, în orice eventualitate, afişând sentimentele aşteptate faţă de partenerii de ecran. Actorii nu trebuiau să creeze sentimentul că între ceea ce se întâmplă pe peliculă şi în afara ei era o fractură semnificativă – impresarii îi obligau să prelungească experienţa de joc oricând erau în public, pentru că orice abatere putea duce la faliment, iar pe-atunci se făcea comerţ cu echilibrul interior. Continue reading “Actorii-cult şi iubirile lor… literare”
Marilyn Monroe “Beneath the makeup and behind the smile I am just a girl who wishes for the world.”