Anul acesta va fi al şaptelea an de când recitesc Jurnalul lui Mihail Sebastian. Nu mă laud, dar mă mândresc cu asta. Îl citesc primăvara, pe o bancă în parc, ca să fiu părtaşă pe cât se poate la zgomotul ierbii care creşte şi al mugurilor ce împing să iasă. Mi se pare că primăvara i se potriveşte lui Sebastian. M-a prins Jurnalul pentru că e o frescă a unei lumi pe care mi-aş fi dorit să o cunosc. Datorită lui, “sufăr” de un paseism molcuţ, acea dulce nostalgie care ne înfioară după lucruri pe care nu le-am cunoscut direct. Îmi place tot sau aproape tot: după prima lectură n-am mai revenit la pasajele despre război, recitind doar inserţiile referitoare la Eliade, actori şi actriţe, Camil Petrescu şi evreitate, bucurându-mă în special de notele despre munca lui, despre piesele de teatru şi amorul pentru Leni Caler.
Povestește cu o candidă seriozitate despre “cheese touch”, o leapșa care se transmite între colegii săi odată ce unul dintre ei atinge din greșeală o bucată de brânză mucegăită aruncată în curtea școlii.Apoi notează impresii și istorisiri despre prietenii săi, despre fratele și familia sa, despre aventurile de Halloween și despre benzile desenate pe care le-a inventat și care au fost în cele din urmă publicate în ziarul școlii.”Diary of a Wimpy Kid” este un roman pentru copii, scris de către autorul american Jeff Kinney. O versiune ușor modificată a fost publicată online, iar aventurile lui Greg Heffley au fermecat milioane de copii din întreaga lume. Astfel Kinney a lansat romanul și în varianta tipărită, iar în scurt timp a devenit o serie, care a ajuns astăzi la cinci titluri.În martie 2010 s-a produs și un film după cărțile lui Kinney cu Zachary Gordon în rolul principal. Un sequel a fost realizat în martie anul acesta.
