“Visez timid şi la un maraton montan” (interviu cu un alergător)

Pe Andra o ştiu de mult. Îmi place optimismul ei, pofta de viaţă, zâmbetul ce-i înfloreşte pe chip mai mereu. Are un blog unde vorbeşte despre locurile frumoase pe care le descoperă, stilul de viaţă sănătos, călătorii şi mişcare. O întâlnesc în ceainării, la evenimente, dar şi în parc, unde ea aleargă, iar eu mă plimb în pas rapid. Are la activ două maratoane, i-ar plăcea să-şi îmbunătăţească viteza, iar în interviul de mai jos aflăm încă şi mai multe detalii din viaţa unui alergător entuziast care, în cazul acesta, este şi un cititor pasionat.

Cum ai început aventura alergării?

Aventura alergării a început pentru mine într-o seară de primăvară, după ce mă certasem cu un tip. Asta se întâmpla acum mai bine de 5 ani şi ţin foarte bine minte că era o zi de luni. Nu a fost nimic plănuit, pur şi simplu mi-am pus o pereche de adidaşi şi am ieşit să alerg pe bulevard, la întâmplare, ca să-mi consum nervii. Deşi m-am întors obosită şi roşie la faţă, a fost o experienţă de care m-am bucurat şi care m-a liniştit, aşa că mi-am propus ca în fiecare luni seară să ies la alergat + plimbat. Era perioada în care mă familiarizam cu alimentaţia sănătoasă şi alergarea s-a potrivit foarte bine în tabloul ăsta. La început alergam 1-2 ture de lac, adică vreo 3-6 km, şi mi se părea foarte mult, însă o făceam pur şi simplu de plăcere. Au urmat apoi primii adidaşi de alergat, primul cros, primul semimaraton, primul maraton, prima cursă montană şi sper să urmeze multe alte „prima dată”.

Continue reading ““Visez timid şi la un maraton montan” (interviu cu un alergător)”

România mea secretă (interviu)

Pe Ioana şi pe Gabi le ştiu de la viajoa. De ceva timp, însă, Exploratorul Urban şi Aventurierul Zâmbăreţ au pornit un nou proiect, My Secret Romania prin care-şi propun să-i facă pe oameni să devină din ce în ce mai interesaţi de locuri unde tradiţiile sunt vii, iar natura – încă neatinsă. Poveştile lor sunt despre destinaţii mai puţin cunoscute din România, iar un factor deloc de neglijat este că fetele organizează şi excursii în locurile despre care vorbesc pe site. My Secret Romania vrea să inspire oamenii să pornească în road-trip-uri prin sătuce uitate de lume sau să se ducă voluntari pe un şantier arheologic, de exemplu. Ideea de bază ar fi să descopere acele locuri unde omul sfinţeşte locul şi să se întoarcă acasă plini de energie bună şi cu multe poveşti în tolbă. Pentru turiştii străini care şi-ar dori să ajungă şi în alte destinaţii în afara Văii Prahovei sau a bisericilor din Bucovina, site-ul va fi în curând disponibil şi în limba engleză. Mai multe despre proiectul acesta aflaţi în interviul de mai jos cu Ioana Pătrăşcoiu, jumătate din echipa My Secret Romania.

Continue reading “România mea secretă (interviu)”

“Cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea”

Adulat de mulţi sau, dimpotrivă, desconsiderat şi atacat, Paulo Coelho este, fără doar şi poate, un fenomen în lumea literară a prezentului. Şi-a dorit dintotdeauna să fie scriitor, iar imaginea pe care şi-a construit-o despre aceştia este una duioasă: într-un interviu, autorul brazilian îşi aminteşte credinţa pe care o avea în copilărie, şi anume că “scriitorii poartă mereu ochelari, nu se piaptănă niciodată şi au datoria şi obligaţia de a nu fi înţeleşi de propria lor generaţie”. Coelho a avut o viaţă tumultuoasă, a fost lăsat într-un azil de către propriii lui părinţi, de unde a evadat de trei ori înainte de a fi externat definitiv la vârsta de 20 de ani. Ca să-i facă, totuşi, fericiţi s-a înscris la Drept, dar a abandonat şcoala pentru că visul lui era să scrie. A călătorit peste tot în lume, a devenit hippie, a compus versuri pentru muzica unor cunoscuţi artişti brazilieni, a lucrat ca jurnalist şi ca director de teatru. Rătăcind şi acumulând, universul conspiră şi îi îndeplineşte cea mai arzătoare dorinţă: la vârsta de 40 de ani publică Alchimistul.

Continue reading ““Cartea mă alege pe mine, nu eu pe ea””

Greşeli comise la interviu

Cu toţii ne dorim joburi bune care să ne reprezinte şi să fie şi bine plătite. Atunci când ajungem să dăm interviul pentru o poziţie pe care ne-o dorim cu adevărat, încercăm să dăm tot ce avem mai bun şi să nu facem greşeli, dar când nu primim un telefon înapoi care să ne spună că am primit jobul, ne punem întrebări. Oare ce nu a mers? Oare ce nu a fost bine? Putem foarte uşor să dăm vina pe firmă, că are standardele mult prea ridicate sau că salariul cerut nu se potriveşte cu cel oferit şi tot aşa. Dar poate că a fost şi vina noastră şi am făcut anumite greşeli fără să ne dăm seama.

Atunci când mergeţi la un interviu, ţineţi cont de câteva aspecte ce ţin mai mult de…conduită socială şi de bunul simt. Şi luaţi în calcul că este o competiţie strânsă, iar angajatorii îi vor pe cei mai buni.

Continue reading “Greşeli comise la interviu”

5 metode de a obține jobul dorit

Tineri, aspiranți, proaspăt ieșiți de pe băncile facultății, cu vise mari și pretenții oarecum exagerate, ne dorim să obținem unul din cele mai bune locuri de pe piața muncii. Doar că acest lucru nu prea se poate. De ce? Unul la mână, pentru că cerința este mare iar oferta mică. Adică, suntem foarte mulţi care căutam să ne angajăm şi puţine joburi care să se preteze pe preferinţele noastre. Doi la mână, nu ştim să ne mulţumim cu ce primim. Şi trei la mână, nu ştim să ne vindem, cum să ne lansăm şi cum să atragem angajatorul. Unii cred că e suficient să fie foarte buni în ceea ce fac pentru a fi angajaţi acolo unde își doresc. Greșit! Este vital să știi să faci impresie în faţa unui posibil angajator. Continue reading “5 metode de a obține jobul dorit”

Interviu cu Martin Amis

Goodreads, Iulie 2012

După mai mulţi ani în care s-a concentrat în principal pe non-ficţiune, scriitorul britanic Martin Amis a revenit pe teritoriul familiar al romanului comic. A început îndrăzneț cu The Pregnant Widow iar acum revine cu Lionel Asbo: State of England, o poveste satirică despre o viață complicată  într-un  cartier dur al Londrei și despre lucrurile uneori tragice care se întâmplă când protagonistul câștigă 100 de milioane de lire la loterie.

O nemiloasă critică la adresa cultului celebrității și un studiu de caracter hilar, Lionel  Asbo marchează întoarcerea lui Amis din Money și London Fields.

Autorul a acordat un interviu pentru Goodreads despre interesului său revigorat pentru ficțiune, despre mutarea sa  recentă în Brooklyn, şi despre rolul  romancierului  în lumea contemporană.

Protagonistul, Lionel Asbo,  mi se pare un personaj clasic Martin Amis, un tip dur, un bătăuș, un gangster,  un recordmen în infracțiuni, chiar.  De ce reveniți de fiecare dată la acest tip de personaj, ce vă atrage la el?

Ori de câte ori stau de vorbă cu oameni din această lume sau de pe marginea ei, sunt de fiecare dată uimit  nu numai de cât de vii sunt aceste persoane ci și de expresivitatea lor. Spiritul lor mi se pare foarte amuzat și foarte fermecător în felul său.

 

Citește mai departe

S-ar putea să vă placă:

Martin Amis. Autorul săptămânii

Mai multe romane din categoria Ficțiune Modernă

Doctorul Pelinescu. Interviu

Profesorului Doctor Dimitrie Pelinescu-Onciul îi lipsește cu desăvârșire orice fel de aroganță legată de titlu, nume sau renumele de care se bucură.  Doctorul Pelinescu se concentrează cel mai mult asupra pacienților, a problemelor și dorințelor lor.

Am fost foarte plăcut surprinsă să-l descopăr   amabil, blând, comunicativ și dând în  permanență dovadă profesionalism.

De asemenea, am fost foarte încântată să citesc interviul realizat de Vlad Mixich, care reflectă personalitatea unui doctor și a unui om în adevăratul sens al cuvântului. Continue reading “Doctorul Pelinescu. Interviu”

Vunk: Vreau o țară ca afară

“Din afară, aș aduce puterea oamenilor de a zâmbi pe stradă, la semafor, în mașină, la coada, etc.Vunk

Interviu acordat Alexandrei Stănescu



În primul rând, felicitări pentru trofeul câştigat în weekendul trecut la Premiile Industriei Muzicale Româneşti: Best Rock. Cum v-aţi simţit pe scenă când aţi primit premiul şi cum aţi petrecut?

Mulțumim! Pe lângă o foarte mare bucurie am simţit şi o oarecare linişte, pentru că premiul acesta era singurul carre ne mai lipsea în 2011. Anul asta am câştigat toate premiile şi categoriile la care am fost nominalizaţi, este al 6-lea premiu. Iar de petrecut nu am petrecut în seara respectivă prea tare, pentru că de-a doua zi am intrat în vacanţă timp de două săptămâni şi am avut tot timpul să facem asta.

Cum a primit publicul noul album “Ca pe vremuri”, fiind lansat după o pauză destul de lungă?

“Ca pe vremuri” a fost lansat în noiembrie 2010, am lansat 7 piese de pe el, am făcut două turnee de promovare în ţară, în care am vândut aproape 5000 de bilete, cu cele mai multe dintre concerte fiind sold-out, am lansat cea mai mare campanie socială pornită de la un cântec, “Vreau o ţară ca afară” şi, după cum am spus mai devreme, am câştigat 6 premii de pe urma albumului: a fost primit mai bine decât ne așteptam.

Ce vă displace cel mai mult în România şi ce aţi “aduce” de afara?

Ne displac oamenii care îi asteaptă pe alţii să miște ceva să se schimbe lucrurile în bine. Ne displace mentalitatea că “numai la noi se întâmplă asta….” şi stau cu mâinile în sân fără să încerce să schimbe ceva în jurul lor. Sunt multe care ne displac, de-aici şi instinctul de a scrie cântecul. Dar suntem şi siguri că oamenii, dacă au exemple și un minimum de condiții, vor gândi și vor acționa altfel. Din afară, aș aduce puterea oamenilor de a zambi pe stradă, la semafor, în mașină, la coadă, etc.

În 2009, aţi început să cântaţi în formula de trei, după o scurtă pauză. Cum l-aţi întâlnit pe Gabi, cel mai nou membru al formaţiei ? Se simţea lipsa unei chitare? 🙂

Nu se simțea lipsa tehnică a unei chitare, ci mai mult a unui echilibru pe scenă şi ca spirit de trupă. Pe Gabi l-am cunoscut când lucram împreună cu el la producţia pentru “Artificii pe tavan”.  Am văzut foarte repede că suntem cam din aceeaşi lume, şi umană şi artistică, aşa că integrarea în formaţia noastră a venit de la sine.

E adevărat că aveţi mai multe fane? 🙂 “Vă urmăresc” la concerte?

Ca o trupa de băieţi care se respectă, da, avem multe fane. Şi există mai multe găşti de fane care încearcă să ajungă la toate concertele noastre, ele nefiind din Bucureşti sau nelocuind în acelaşi oraş. Se creează o atmosferă foarte bună, pozitivă la concertele noastre şi o oarecare dependență: a noastră de public şi a publicului de noi.

Care e povestea extinctorului din videoclipurile voastre?

Extinctorul a “apărut” prima dată întâmplător, în primul nostru “Independent”, şi, ca să nu pară o greșeală, Tudor Giurgiu, regizorul multor clipuri Vank, la acea perioadă, a hotărât să îl folosim în toate clipurile lucrate cu el.

Cu ce trupe româneşti sunt prieteni, aşa apropiaţi, să vă întâlniţi la concerte?

Suntem buni prieteni cu cei de la Bere Gratis.

Aveţi timp şi de lectură sau măcar de un film-serial, cu toate concertele? Ce le-aţi recomanda cititorilor?

Suntem fanii seialului “Two and a Half Men” şi “Seinfeld”. Preferinţele legate de filme sunt foarte împărţite, toţi patru fiind personalităţi diferite. La fel se întâmplă şi cu cărţile, de-asta, pe drum, în turnee, fiecare dintre noi trebuie să-şi ia altă carte, pentru că nu avem aceleaşi gusturi:)

Vunk.ro
Facebook.com/VunkOfficial

Professional Interviews: Chris Nemeș

Chris Nemeş a fost unul dintre participanții la “Professional Contest” și câștigătorul unui premiu de 100 ron în cărți. Ne-au plăcut foarte mult atât lista pe care a făcut-o pentru concurs, cât și site-ul său de fotografie, așa că îl rugăm să ne dezvăluie mai multe informații despre el și profesia sa.

Povestește-ne un pic despre tine, cum ai ajuns sa te ocupi de fotografie și de când practici meseria asta?

De mic îmi aduc aminte că eram atras de desen şi pictură. Împrumutam de la un prieten cărţi în engleză cu lecţii de desen, şi astfel, cu dicţionarul englez-român într-o mână şi creionul în cealaltă, încercam să descifrez tainele aşternerii cărbunelui pe hârtie.

În liceu am luat o decizie, fiind mai apoi admis la Facultatea de Arte şi Design din Cluj-Napoca, la secţia Foto-Video şi Prelucrarea Computerizată a Imaginii.
Astfel, de patru ani, odată cu facultatea şi primul aparat foto mai serios, am căutat să traduc idei în imagini folosind pictura cu lumină – fotografia pe numele ei scurt – încercând în acelaşi timp să-mi rafinez stilul prin aplicarea unor forme de estetică cinematografică acolo unde e posibil.

Continue reading “Professional Interviews: Chris Nemeș”

THE EIGHT CHARACTERS OF COMEDY

by the one and only Sergiu Floroaia

 

“The Eight Characters Of Comedy” este o carte pe care mi-au recomandat-o pe la începutul anului Tudor si cu Eugen și care dacă ar ajunge în mâinile “scenariștilor” de sitcom-uri de la noi probabil că serialele românești ar reuși în cele din urmă să facă și publicul cu mai mult de două clase la activ să schițeze un zâmbet.

Ideea cărții este un simplă dar foarte importantă într-un sitcom: personajele trebuie să aibă o personalitate. Lucru care generează conflicte și astfel face povestea nu doar mai interesantă ci și mai amuzantă.

Iar personalitățile astea sunt  încadrate perfect  în 8 arhetipuri de către autorul cărții: The Logical Smart One, The Lovable Loser, The Neurotic, The Dumb One, The Bitch/Bastard, The Womanizer/Manizer, The Materialistic One, In Their Own Universe.

Acesta, pe numele lui Scott Sedita, vine nu doar cu un sir de atribute pentru fiecare dintre tipologii ci si cu o intreaga serie de intentii pentru fiecare, instructiuni de folosire, indicatii de combinari (care tip de personaj este potrivit cu un altul si care nu si in ce fel de scene) …

Citește mai departe